10 dec. 2008

Romania - Jungla politica!

Incep aceasta mica interventie prin a face o precizare. Ce este politica?
"Politica este ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat şi reprezintă sfera de activitate social-istorică ce însumează relaţiile, orientările şi manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii şi grupuri sociale, între naţiuni ş.a.m.d. în vederea emancipării conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau supremaţie ideologică etc. Politică reprezeintă deasemenea orientarea, activitatea, acţiunea propriu-zisă a unui partid sau a unor grupări exercitată în domeniul guvernării problemelor interne şi externe. Totodată, poate fi definită ca ideologie ce reflectă această orientare sau acţiune."(1)

Privit din punctul de vedere sistemic politicul este un subsistem al sistemului social şi conţine următoarele părţi componente: instituţiile, organizaţiile politice şi conştiinţa politică.
Instituţiile politice sunt instituţii prin intermediul cărora se exercită puterea. Prima instituţie politică este statul ca instrument social organizat.Partidele contituie instituţia care, deţinand dreptul de conducere a statului, poate transpune în practică programul de acţiune propriu.
Organizaţiile politice sunt grupurile umane formale şi informale (neoficiale) care reprezintă şi categorii sociale mai largi, care exercită influenţe, presiuni, propagandă sau agitaţii în favoarea sau în defavoarea partidelor cu acces la conducerea statului. Clasele sociale politizate constituie un alt element al sistemului politic, devenind active în special în perioadele de conflict politic, fiind capabile să exercite influenţa pentru deţinerea puterii în stat, fie formal, prin vot, fie informal - prin forţă.
Conştiinţa politică există simultan pe mai multe nivele de structurare şi anume psihologia individuală politică, ca formă comună a conştiinţei politice şi ca formă structurată a conştiinţei politice.Conştiinţa politică de nivel psihologic constă în cunoştinţe politice rudimentare, locale,interese politice minore,norme cu aplicaţie redusă, sentimente politice specifice.Conştiinţa politică comună este dominată de cunoştinţe politice relativ stabile, interese comune structurate ale grupurilor, norme politice interiorizate prin experienţă colectivă. Conştiinţa politică comună serveşte acţiunilor de grup politic bazal.Conştiinţa politică structurată superior se prezintă ca o concepţie politică unitară despre societate ca total şi ca o doctrină politică ce converteşte ideile concepţiei privitoare la stările de fapt în norme generale de acţiune pentru schimbarea ordinii sociale în conformitate cu interesele clasei reprezentate. În continuarea acestor forme structurate există programul politic, parte integrantă a conştiinţei politice, care vizează direct înfăptuirea concretă a scopurilor fundamentale ale clasei politice reprezentate. (Wikipedia)

Acum, dupa ce am trecut putin in revista teoria, haideti sa analizam concret realitatea politica din Romania.

La ora actuala partidele politice sunt de fapt niste organizatii politice oficiale conduse de oameni foarte influenti si foarte bogati. Indiferent de doctrina politica, fie ca e de stanga sau de dreapta, persoanele aflate la varful partidelor nu urmaresc decat sa puna mana pe un ciolan gras numit guvernare.
De dragul guvernarii nu se mai tine cont de doctrina partidului, de ideologia care a stat la baza constituirii acestuia, ci pur si simplu de castigarea unor pozitii in stat prin care sa se rezolve unele interese ale unor grupuri restranse. Marea masa de oameni din aceasta tara sunt prostiti in campania electorala de fel si fel de partide cu fel de fel de promisiuni care mai de care mai tentante. Dar de fapt in realitate, partidele au nevoie doar de votul maselor pentru a castiga pozitiile in stat dorite de acestea. Privind cu atentie partidele politice incepand de la organizatiile acestora la nivel de comuna si pana la nivel central observam ca din aceste organizatii fac parte oameni de afaceri influenti pe plan local sau central si acolitii acestora care urmaresc si ei anumite avantaje in cazul in care stapanii lor obtin pozitii inalte in administratie sau in legislativ.

Teoretic, politica ar trebui facuta de politicieni, cu studii de specialitate in domeniul stiintelor politice. Oamenii de afaceri ar trebui sa sustina financiar anumite partide care prin doctrina lor le apara interesele, in special partide de dreapta, iar marea masa de oameni ai tarii sa aiba obtiuni fie spre partide de stanga sau de dreapta in functie de interesele fiecarui individ in parte.

Dar aceasta este doar in teorie. In Romania la ora actuala este o jungla politica unde sunt calcate in picioare de catre membrii de partid ideologii, doctrine, idealuri numai pentru a se situa pe pozitii inalte de unde traficul de influenta, legislatia partinitoare, posturi foarte bine platite, servirea grupurilor acolite sunt singurele idealuri ale acestor oameni fara scrupule. A face o coalitie la guvernare intre doua partide cu ideologii diferite, unul de dreapta si altul de stanga, este pur si simplu o pseudo-democratie, de fapt neexistand doctrine si ideologii, ci numai interese de grup. Unui om cerebral care iubeste sincer sistemul democratic nu i se poate face decat scarba cand asista la astfel de imperecheri impotriva naturii.

Sincer, pe plaiurile noastre mioritice nu cred ca va exista vreodata democratie autentica, aceasta fiind de fapt o utopie, un ideal la fel de abstract ca si comunismul, un ideal niciodata atins de cineva. Atata timp cat nu va exista moralitate, seriozitate, disciplina, demnitate, onoare si credinta in poporul nostru, in Romania nu va exista niciodata echitate, echitabilitate, democratie autentica si reala.

Scarbit de politicienii nostrii dragi,
Cu drag,
Ec. Gheorghe Marius
http://gheorghemarius.uv.ro/

(1) Academia Romana, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan - Dictionarul Explicativ al limbii Roimane (DEX), Editura Univers Enciclopedic, 1998

23 oct. 2008

Criza financiara in Romania? Nu! Criza morala!

Asa cum aminteam intr-un articol anterior, lacomia oamenilor este factorul primordial al cresterii preturilor. Si cand spun oamenilor nu ma refer doar la oamenii de afaceri ci la intreaga societate romaneasca care este obsedata de ideea obtinerii de venituri si avantaje pe cai cat mai usoare.
Acum vreau sa ma refer insa la un alt aspect al societatii noastre romanesti si anume la asa zisa "criza financiara" din Romania noastra draga.
Dupa cum se stie criza financiara si-a aratat coltii mai intai in cea mai dezvolatata economie de pe Terra si anume in Statele Unite ale Americii, incepand cu criza imobiliara si mai apoi ca un lant trofic s-a ajuns chiar la un colaps bancar. USA a luat o masura cat se poate de ciudata pentru a salva "economia" si anume a "nationalizat" cateva institutii financiare printre care si colosul AIG. Aceasta "nationalizare" de fapt este o masura cat se poate de necesara dar pe de alta parte foarte controversata deoarece s-au cumparat actiunile acestor companii de catre statul american, cu bani publici, pentru a salva de fapt afacerile proprietarilor de banci, acestia incasand contravaloarea actiunilor. Astfel, putem spune ca in USA exista capitalism pentru cei multi si contribuabili si "comunism" pentru cei bogati. In Germania nu s-a procedat asa, lasandu-se libere parghiile economiei de piata si cazand in faliment una din bancile lor mari Hypo Real Estate.
Trecand in Romania, unde economia noastra este sublima, neexistand relatii contractuale deosebite cu societati financiare mari occidentale am fost protejati pana in prezent de probleme de acest gen. Salutara este activitatea bravului Guvernator al BNR Mugur Isarescu care incearca pe toate caile sa pondereze lacomia bancherilor romani care profitand de problemele din curtile vecinilor incearca sa creeze o "criza de incredere" in sistemul financiar bancar prin marirea nejustificata a dobanzilor la credite.
Acest aspect mai accentueaza inca o data profilul bogatului nemilostiv care incearca pe orice cale sa scoata profit pe spinarea celor care muncesc din greu pentru ei.
O alta speta de acest gen o gasim in domeniul petrolier unde desi barilului de petrol i-a scazut pretul la nivel mondial la jumatate din vara acestui an pana in prezent, iar la noi pretul benzinei la pompa scade cu ... 11 bani. Profiturile cresc pentru proprietarii afacerilor iar salariile angajatilor raman aceleasi de anul trecut.
Oare ce explicatie putem gasi unor astfel de situatii? Dumneavoastra ce credeti?

Eu gasesc un singur raspuns. Lacomia.

Aspectele amintite tin de macroeconomie, dar sa ne uitam in jurul nostru sa vedem la nivel microeconomic ce atitudine de sacali nesatui au romanii nostrii care in momentul cand au ceva de oferit cer cat mai mult ... sa scoata "ban la ban".... iar cand au ceva de cumparat sunt nemultumiti si se vaita ca e prea scump. Aspecte banale dar care spun multe despre profilul alterat al romanilor care de 20 de ani incoace au o atitudine frustanta si foarte evaziva fata de conceptul de munca. Se face tot posibilul sa se castige cat mai usor si mult in detrimentul unor concepte morale, etice si echitabile.

Cum sa functioneze normal o societate cand toti membrii ei, fiecare in felul lor, incearca sa se insele unul pe altul? Si ca exemple va pot da urmatoarele: patronul incerca sa dea salarii cat mai mici iar angajatul incerca sa munceasca cat mai putin si fara implicare chiar daca poate este motivat, producatorii de orice fel cer pe produse cat nu face, prestatorii de servicii au tarife nejustificate de cheltuielile facute, functionarii publici care au o oarecare siguranta financiara nu muncesc la randamentul dorit, statul care plateste prost unii bugetari (invatamant), medici care cer spaga pentru orice serviciu cu un tupeu fantastic, si chiar daca nu-l cer dau de inteles prin comportament ca trebuie sa "sari cu banu'". Cum sa traim bine si sa existe coeziune sociala?

Singurii din aceasta tara care contribuie din greu la prosperitatea poporului sunt romanii plecati la munca in strainatate care muncesc din greu uneori in conditii nu tocmai bune pentru salarii cu mult mai mici decat cele ale cetatenilor tarii respective. Acestia trimit bani in tara sa isi intretina familiile si dupa urma lor se dezvolta in mare parte si unele industrii (constructii, bunuri de larg consum, IT&C, etc.). Daca prin absurd sa consideram ca se vor intoarce in tara acesti conationali, cine va mai contribui masiv la cresterea PIB-ului? Economia noastra care exporta foarte putin?
Categoric nu!

In concluzie ajung la ideea ca in Romania va fi bine cand acest popor, tavalit de-a lungul istoriei de multe popoare migratoare, care si-au lasat amprenta genetica asupra sa, se va trezi si va declansa o revolutie morala incepand de la cel mai neimportant cetatean si terminand cu elitele.

Singurul model de umanitate ce trebuie copiat este cel al lui Hristos care ne-a trasat reperele si caile ce trebuiesc strabatute pentru a ne desavarsi conditia noastra umana.

Imi doresc ca peste nu mult timp sa ne capatam si noi respectul in lume pentru renumele nostru de popor de oameni seriosi, muncitori, cinstiti si de onoare. Suna rau? Sau pare imposibil? Ce ziceti?


Ec. Gheorghe Marius
http://gheorghemarius.uv.ro

25 sept. 2008

Cine suntem? ... Cine ne conduce!

Auzim zilnic pe toate canalele mass media fel de fel de informatii cu privire la coruptia la nivel inalt, despre nivelul de trai scazut al majoritatii romanilor, despre fel de fel de miscari strategice si surprinzatoare ale clasei politice, de asemenea despre nivelul scazut al increderii in clasa politica, etc.
Privind Romania la nivel macroeconomic se observa intr-adevar o crestere economica concretizata in dezvoltarea sectorului privat si o crestere a nivelului de trai a clasei de mijloc din tara noastra. Insa trebuie sa nu uitam ca marea masa a oamenilor din aceasta tara traiesc inca in saracie si multe neajunsuri.
Nu vreau sa fac apologie social democrata sau sa elogiez "marile realizari" liberale din ultimul mandat, ci vreau sa ma refer la posibilele cauze care duc la efectele enumerate la inceputul acestui articol.
Coruptia la nivel inalt si imoralitatea demnitarilor, guvernantilor, magistratilor, functionari publici, clerici ai bisericii sau miscarile politice surprinzatoare ale politicienilor nu au decat un singur scop si anume setea de putere, lacomia si desfranarea in care traiesc unii din acesti oameni de la care poporul asteapta salvarea acestui neam de la pieire.
Daca analizam putin mai profund aceste clase sociale observam ca practic acestia sunt emanatiile si produsele societatii romanesti contemporane cu toate lipsurile si imperfectiunile ei. Practic acesti oameni cu statut de "persoane publice" sunt produsul social la un moment dat.
Deci, cu cat aceste "persoane publice" dau dovada de imoralitate si dispret fata de notiunea de "Om", cu atat mai mult trebuie sa realizam ca societatea romaneasca este tot atat de bolnava.
Nu se poate ca intr-o societate umana bazata pe moralitate si onoare unde fiecare membru in parte incearca din rasputeri sa fie cat mai corect posibil, sa fie cat mai pregatit profesional si sa se ingrijeasca de educatia sa si a celor fata de care are responsabilitati, sa emane in functii inalte oameni imorali, lacomi, setosi de putere, uneori chiar criminali.
Asa ca nu trebuie sa ne mire ca avem clasa politica corupta, ca avem oameni cu functii in stat imorali si lacomi, ca avem dascali si persoane care ar trebui sa aiba grija de educatia poporului tot atat de lacomi si de corupti.
Ideea de baza al acestui eseu este ca la ora actuala Romania are conducerea pe care o merita!
Privim in jurul nostru cata ignoranta si prostie se manifesta in orice domeniu, cata lipsa de responsabilitate si cata imoralitate exista in mentaliatatea oamenilor de rand. De asemenea vedem lacomia oamenilor de afaceri care nu le ajunge nici daca ar avea toti banii din lume. Vedem bogati cu sute de milioane de euro care vor si mai mult ... si mai mult... din ce in ce mai mult!
Vedem dispretul oamenilor fata de aproapele lor, dispret fata de cei care le cer ajutorul si carora li se raspunde rastit cu spranceana ridicata ca trebuie "sa mearga la munca"!
Vedem oameni care nu au nici cea mai vaga idee despre Dumnezeu, atei anesteziati care sustin ca ei totusi "cred ca exista Dumenezeu", dar care nu se incred in El si nu-L respecta cum se cuvine.
De asemenea vedem in jurul nostru oameni cu mentalitati deformate despre concepte fundamentale cum ar fi familia, credinta in Dumnezeu, moralitatea, etica si echitatea in societate.
Ma vad si pe mine cat de usor pot fi influentat de fel de fel de ispite mai mari sau mai mici cu care greu pot lupta. Si recunosc ca de multe ori cad in plasa lipiciopasa a lui Mamona.
Deci, oameni buni, nu trebuie sa luam o atitudine de oameni frustrati care arata cu degetul in stanga si dreapta criticand si acuzand pe unul si pe altul, ci trebuie sa ne uitam in noi insine si sa corectam toate erorile si deformarile noastre spirituale, incercand pe orice cale sa ne indreptam si sa ne luminam in toate punctele de vedere (comportamental, educational, social).
Cand acest popor va renaste spiritual si va invata sa fie smerit si sa arate mila si indurare fata de aproapele sau, atunci va veni si prosperitatea in randurile marii mase de oameni. Caci, nu este asa, in Sfanta Scriptura scrie: "Cautati intai Imparatia lui Dumnezeu, si toate celelalte se vor adauga voua!"
Sa nu uitam ca neamul romanesc este poporul care injura cel mai mult pe Dumnezeu si lucrurile sfinte. Injura de Dumnezeu, de Hristos, de Biserica, anafura, altar, cruce, icoana, grijanie, morti, morminte, si cate si mai cate. Popoarele germanice si slave au una, doua cel mult trei injuraturi dar nu blasfemiatoare la adresa divinitatii.
Imi este greu sa scriu aceste randuri si sincer ma doare sufletul ca traiesc in mijlocul acestui neam rautacios, neiertator si lacom. De la cel mai sarac si pana la cel mai bogat suntem cuprinsii de ideea imbogatirii peste noapte si de castigarea de alte beneficii si puteri sociale pe cai nu tocmai ortodoxe.
Iertatori poate suntem intr-o mica masura dar greu ne este sa cerem iertare celui fata de care am gresit.
Punand cap la cap toate aceste idei ajungem la concluzia ca acest neam nu poate fi condus decat tot de oameni corupti, lacomi, mandrii si imorali.
Si ca sa paragrafez un ganditor contemporan in viata zic: "Cine suntem?" si raspund: Cine ne conduce!
Pana cand poporul roman nu va renaste spiritual, trezindu-se din lungul somn de moarte provocat de ideologia bolsevica si atee, care parca nu mai are sfarsit, nimic nu se va schimba in structura profilului uman al romanului de rand.
Deci, sa ne trezim oameni buni, sa ne pregatim profesional si sa ne cultivam spiritele prin acumularea de informatii si cunostinte benefice noua si apropiatilor nostrii. Sa studiem si sa ne cultivam fiecare dupa puterile sale citind si acumuland cunostinte generale. Sa ne desteptam din amorteala sufleteasca si sa ne inchinam lui Dumnezeu cum se cuvine plecand genunchiul in casa Sa. Sa invatam sa fim mai buni, mai milostivi, mai intelegatori si mai iertatori!
In incheiere as dori sa va indemn la trezvie si lupta sfanta asa:

"Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi."

Doamne ajuta!

Ec. Gheorghe Marius
http://gheorghemarius.uv.ro

10 iul. 2008


Singuratatea, psihoza sau realitate?
Scurta analiza a deznadejdii tinerilor in clipe de singuratate.

In zilele noastre intalnim tot mai des in randul tinerilor cazuri disperate de baieti sau fete care ajung la culmi inalte ale disperarii din cauza unei psihoze generate de singuratate. Vedem cum tineri de ambele sexe ajung pana in pragul sinuciderii din cauza unor deceptii in dragoste sau tradari sentimentale ale partenerilor.

Binenteles ca fenomenul singuratatii se manifesta la toate varstele, dar mai pregnant se manifesta cu urmari grave la tineri si la batranii parasiti de familiile lor.
Dar acum doresc sa ma refer numai la tinerii care sufera sufleteste din cauza singuratatii.

Tinerii prin natura lor sunt la inceput de drum in viata si au o experienta limitata cu privire la relatiile interumane. De asemenea tineretea si vigoarea cu care se manifesta in societate ii fac sa se ataseze sufleteste unii de altii mult mai puternic. Nu intamplator tinerii adolescenti, baieti sau fete, formeaza mici “gasti” manifestandu-se in cadrul acestor grupuri solidar si simtindu-se mai puternici. Este de fapt o iluzie in ceea ce priveste notiunea de siguranta, ei fiind tot la fel de vulnerabili la stimulii societatii ca si cand ar fi singuri.

Ei bine, acesti tineri sunt foarte vulnerabili si la anumite caderi psihice provocate de tradari in dragoste sau singuratate.
La tradarile in dragoste, cand tanarul se simte dintr-o data parasit de partener, in sufletul sau ramane un mare gol si pur si simplu se simte neajutorat, singur, fara o tinta in viitor, sau un sprijin moral. Aceasta stare se poate acutiza si intr-un moment de deznadejde majora se poate ajunge chiar la gesturi necugetate.
De asemenea, tinerii care nu au reusit inca sa gaseasca un partener cu care sa-si impartaseasca gandurile si experientele, se simt deznadajduiti, dezorientati, lipsiti de vigoare si isi fac tot felul de complexe cu privire la starea lor psihica, fizica si morala.
Ce este important este faptul ca in toate cazurile tinerii trec printr-o perioada de cadere psihica sau deznadejde pricinuite de stimuli sufletesti inexplicabili de catre ei.

Din punct de vedere al religiei crestine ortodoxe, fenomenul singuratatii este foarte simplu de combatut.
Omul necredincios, cand se simpe parasit de toti cei din jurul sau, se afla exact ca un condamnat la inchisoare inchis in celula sa, intr-un penitenciar format din sute de celule. Sunt despartiti de cei din jurul sau prin ziduri nevazute care nu le permit sa comunice unii de altii. Chiar daca cineva incearca sa comunice cu ei, psihoza singuratatii din creierul lor nu le permit sa se apropie cu sufletul de ceilalti.

Ideea este ca niciodata nu suntem singuri.

Aceasta viata materiala pe care o traim in prezent trebuie inteleasa ca un inceput al vesniciei noastre. Chiar daca traim in trupuri materiale, sufletele deja s-au nascut spre vesnicie. De fapt sufletul a fost daruit spre vesnicie de catre Dumnezeu inca de la actul procreeri, aflandu-se pentru noua luni in pantecele mamei fizice. De fiecare data cand ne simtim singuri, parasiti si tradati de cei apropiati sa ne sprijinim cu putere si sa plangem pe umarul Mantuitorului, sa ne tinem strans de El, sa nu i-L parasim. Sa ne rugam in singuratatea noastra Mantuitorului Iisus Hristos si ingerului nostru pazitor pe care il avem de la botez sa ne ajute si sa ne sprijine ori de cate ori avem nevoie si-i cerem ajutorul, impotriva atacurilor duhurilor cazute in mandrie care incearca pe orice cale sa ne duca in deznadejde, disperare, moarte spirituala.

Un om credincios nu dispera cand este parasit de ceilalti oameni. El nu intra in panica si nu dispera cand este tradat. Este constient ca orice actiune venita din partea oamenilor are radacini si cauze provenite din impulsurile energetice negative produse de catre ingerii cazuti, diavolii, asupra celui care il paraseste. In acele momente omul credincios incepe sa inalte spre cer rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu nostru cel in Treime laudat, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, sa lumineze mintea si sufletul celui care a gresit fata de el.
Prin rugaciune, omul credincios capata putere, se intareste sufleteste, se lumineaza si este calauzit in viitor cum sa actioneze spre restabilirea lucrurilor in fagasul lor real.

O sa-mi spuneti ca exista multe cazuri cand oameni credinciosi au procedat asa si totusi nu s-au restabilit lucrurile, ba chiar s-au inrautatit. Ei bine, in acest moment avem de-a face cu prestiinta lui Dumnezeu care stie cel mai bine ce este bine si ce nu pentru mantuirea sufletului nostru. Inseamna ca acea legatura de prietenie sau legatura sentimentala nu este benefica pentru omul respectiv si Dumnezeu in marea sa dragoste fata de el nu-i permite sa continue acea relatie in viitor.

De aceea, este foarte important ca la inceputul unei relatii sentimentale ale tinerilor, acestia sa aiba binecuvantarea parintilor lor. Parintii sa fie primii care afla despre starea emotionala a copiilor lor la inceputul unei relatii sentimentale. Cand nu se tine cont de acest fapt, ba mai mult, cand relatiile sunt bazate pe interese materiale, pe atractie fizica primara sau pe orice altceva in afara de dragoste curata, in final se ajunge la deznodaminte dramatice: divorturi, separarea copiilor rezultati din acea relatie, situatii tensionate, chiar sinucidere. Nu este de mirare ca la ora actuala numarul divorturilor a ajuns la cote alarmante, iar tribunalele sunt pline de cazuri din ce in ce mai dramatice.

Judecatile lui Dumnezeu sunt de cele mai multe ori de neinteles pentru noi. Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe au scris tomuri intregi despre judecatile lui Dumnezeu, unde s-au dat exemple concrete traite de contemporanii lor si relevate catre acesti sfinti prin revelatii dumnezeiesti.

De aceea, in concluzie, parintii au un rol foarte mare de a-si creste copii in preajma Bisericii. Sa-i duca de mici la Biserica, sa-i invete sa se roage impreuna cu ei, sa fie alaturi de ei cand trec prin clipe grele si sa-i sprijine moral prin sfaturi si indemnuri spre curatire spirituala.
Sa luptam pe orice cale pentru intarirea familiei, aceasta sfanta institutie binecuvantata de Dumnezeu intre barbat si femeie, si sa avem grija de tinerii nostrii care sunt foarte vulnerabili la atacurile energetice negative ale societatii de consum, ale ingerilor cazuti in nesupunere, ale oamenilor necredinciosi care incearca sa profite material de pe urma lor.
Tineri, nu uitati, cei care va fac sa plangeti nu merita lacrimile voastre, iar cei care le merita nu va vor face niciodata sa plangeti.

8 iul. 2008


Lacomia, una din cauzele primordiale ale cresterii preturilor.

Cristian Diaconescu a declarat in cadrul emisiunii "Vorbe grele" (Antena 2) ca preturile au sa tot creasca fiindca nu au fost luate la timp masurile economice necesare.
"Unele scumpiri sunt obiective si nu le poti contracara fiindca tin de economia mondiala, dar multe insa vor putea fi rezolvate prin proiecte pe termen mediu si lung. Solutii miraculoase nu exista", a declarat Diaconescu care avertizeaza ca "din iarna lucrurile vor deveni atat de drastice incat ne asteptam ca romanii sa iasa in strada, sa sparga geamurile la guvern indiferent de cine se va afla acolo".
Spusele lui Diaconescu au fost intarite si de catre vicepresedintele liberal, Norica Nicolai, care spune ca, pentru moment, nu exista solutii privind preturile mari la energie. "Intalnirile organizate de presedintele Basescu sunt un exercitiu jalnic de imagine. Altceva trebuia discutat acolo, despre energia alternativa fiindca nu avem solutii momentan", spune Nicolai, care a mai anuntat ca este foarte posibil sa candideze la parlamentare la Arad.
(HotNews.ro Luni, 7 iulie 2008, 23:12)

Incep acest articol cu declaratiile unor oameni care sunt vremelnic la ocarmuirea acestei tari sau care au un cuvant de spus in ceea ce priveste mersul economiei si vietii social politice din Romania. Citind aceste stiri ti se umple sufletul de groaza si te gandesti mai cu luare aminte la urmarile dramatice pe care le poate avea aceasta avalansa de scumpiri care se tin lant intr-un tavalug de neoprit alimentat de un proces inflationist care parca nu se va sfarsi niciodata pe acest pamant. Pentru ca, nu-i asa, si la case mai mari se intampla aceste fenomene iar notiunea de inflatie este arhicunoscuta de toata lumea. Daca analizam aceste fenomene social-economice fara sa tinem seama si de latura lor psihologica si spirituala ajungem sa intocmim doar niste analize statistice, matematice care sa reflecte doar efectele acestor procese care au loc in societate si economie. Iar cauza ca de obicei o sa se spuna ca pe primul loc este inflatia.
Dar ce este in realitate inflatia?
Ca definitie pragmatica inflatia este un dezechilibru major prezent în economia oricărei ţări, reprezentat de o creştere generalizată a preţurilor şi de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naţionale.Inflaţia este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Bancii Centrale, se coordonează şi conduc la o stabilitate a preturilor de consum.
Analizand acest proces din punct de vedete pur tehnic, constatam ca la radacina manifestarii acestui proces, principala cauza o reprezinta cresterea preturilor care genereaza o putere de cumparare mai mica in moneda nationala. Crescand preturile oamenii simt cum cosul lor zilnic de subzistenta e mai gol ca de obicei, cumparand de aceiasi bani produse mai putine. In acest moment apare tragedia sociala care o simt pe pielea lor consumatorii finali, adica oamenii ca membrii ai societatii. In acest moment apar revendicarile sociale, oamenii incep sa fie nemultumiti cerand ca si pretul muncii lor pe care o vand companiilor sa creasca, deci cer marirea salariilor. La presiunea sindicatelor si ale unor interese politice din partea partidelor aflate in opozitie, guvernantii adopta anumite masuri politice alaturi de Banca Centrala pentru a potolii nemultumirea maselor. Astfel, se hotareste marirea salariului minim pe economie, se dau anumite facilitati celor cu venituri mici si alte masuri ce tin de interventia statului in economie pentru a contracara, stavili si micsora efectele inflatiei asupra populatiei. Crescand salariile oamenilor, cresc si impozitele platite de acestia la stat cat si preturile produselor si serviciilor furnizate de companii deoarece aceste costuri sunt reflectate in preturile finale.
Si... ajungem de unde am plecat! Cresc iar preturile.
Aceasta roata inflationista analizata si studiata indelung doar din punct de vedere stiintific de marii economisti ai lumii se poate oprii doar printr-un singur lucru. Cresterea productivitatii muncii. Adica mai pe romaneste, cu aceleasi resurse financiare, materiale si umane companiile sa produca mai multe produse pentru ca oferta sa creasca, contracarand prin aceasta crestere productiva tendinta cresterii preturilor.
Adica, de exemplu, de aceiasi bani sa se poata cumpara mai multe produse si servicii.
Toate bune si frumoase pana acum in analiza noastra economica. Am inteles fenomenul si ne punem intrebari cu privire la solutiile rezolvarii acestei probleme.
In acest moment insa se strecoara o omisiune in analiza noastra. Nu am luat in considerare latura psihologica a patronatului, care urmareste oricum cresterea productivitatii muncii, cu si fara inflatie, dar care nu doreste in acelasi timp sa plateasca forta de munca la nivelul ei real.
De ce? ... Ne vom intreba!
Raspunsul e simplu! Din lacomie!
Poate unii or sa fie surprinsi de acest lucru, poate altii incercand sa aprofundeze analiza pur economica vor sa ma contrazica. Dar cert este ca aceasta lacomie a pus stapanire pe inimile tuturor. Toti angajatorii vor sa castige din ce in ce mai mult fara sa gandeasca din punct de vedere al managementului resurselor umane ca vor pierde mai mult mai tarziu prin pierderea oamenilor calificati si formati chiar in cadrul companiei lor, prin plecarea acestora la alte companii care urmaresc sa angajeze oameni gata calificati si pregatiti profesional, fara insa a oferi salarii cu mult mai mari decat cele pe care le au deja angajatii in acel moment, tot din cauza lacomiei binenteles.
Acest fapt genereaza o rata de crestere generala a nivelului salariilor mai mica decat rata de crestere a preturilor, care in timp are tot un aspect inflationist.
Lacomia patronatului nu are margini. Cu cat veniturile lor cresc judeca cu jumatati de masura nevoile si revendicarile angajatilor, uitand ca pe acest pamant suntem trecatori, vremelnici si ca mancam fiecare doar cu o gura.
Daca ar exista o trezire spirituala in acest sens, practic imposibila in conditiile alterarii societatii umane de astazi, atunci toti cei care vor sa intreprinda afaceri, toti cei care dezvolta afaceri mai mari sau mai mici, ar pune pret mai mult pe contravaloarea muncii vandute de angajatii lor, si ar plati-o mai scump, la adevarata ei valoare. Ar renunta la snobism, lux exagerat, extravaganta, risipa voita, mandrie exarcerbata exprimata prin cheltuieli extraordinar de mari fara rost, sfidarea opiniei publice prin diferite actiuni si cheltuieli pe lucruri si servicii ilogice si fara sens, fitze si gesturi costisitoare, alte cheltuieli provenite din nevoia de a epata si impresiona pe cei multi si saraci.
In loc sa cheltuiasca foarte multi bani pe excursii foarte scumpe in strainatate, pe banii castigati din “inselarea la cantar” a muncii cumparate de la angajati, sau sa cheltuiasca bani pe extravagante si lux exagerat, mai bine ar cantarii mai corect si ar aprecia just contravaloarea muncii depuse de cei care muncesc in afacerile lor platindu-le onest si cinstit munca depusa.
Repet! Acest lucru e aproape imposibil in societatea contemporana, dar macar trebuie spus lucrurilor pe nume si sa tragem un semnal de alarma pentru cei responsabili fata de vietile si familiile celor carora le cumpara munca pe bani putini spre propasirea lor personala. E foarte simlu pentru un administrator de firma sa renunte la putin din profitul sau pentru a multumi pe angajat. Dar lacomia din suflet ii spune de exemplu ca mai bine sa isi cumpere in leasing pe firma o masina foarte scumpa sa impresioneze cu ea pe cei din jur decat sa maresca putin salariul lunar al angajatului.
Lacomia este izvorata din mandrie, iar cum in societatea contemporana cei care au dezvoltat afaceri sunt proveniti din randul marii mase de romani care au fost tinuti sub dictatura comunista, si care au avut un dram de curaj amestecat cu nebunie, si dupa evenimentele din 1989 au incercat sa devina intreprinzatori, acum are loc in sufletele lor un fel de proces de refulare a ambitiilor si frustrarilor, uitand de unde au plecat.
Inflatia poate fi stopata in mare masura si prin stoparea lacomiei patronatului care trebuie sa inteleaga ca numai prin priceperea si experienta angajatilor pot castiga si mai mult, dar aceste valori si calitati ale oamenilor trebuiesc remunerate cu bun simt si just.
Lacomia oamenilor de afaceri genereaza practic inflatia si este asemenea acelei scantei la bujie a motorului.
In societatea comunista munca era rasplatita conform unor grile de functii, care se pastreaza si astazi in sectorul bugetar. Uneori aceste grile sunt mai mult sau mai putin obiective, generand uneori si in acest sector nemultumiri salariale justificate.
Binenteles ca sunt si multe revendicari salariale nejustificate, dar noi vorbim doar despre acele aspecte obiective si oportune in societatea romaneasca.
In concluzie, preturile cresc si datorita lacomiei ca fenomen social, venita din partea celor care ar trebui sa concureze pe piata prin produse si servicii ieftine, calitative si competitive obtinute cu resurse financiare, materiale si umane de calitate.
Toate acestea costa oameni buni.
Rasplatitile pe masura!

Ec. Gheorghe Marius
http://gheorghemarius.uv.ro/

22 iun. 2008

Astrologia, stiinta moderna a convertirii de la crestinism la idolatrie

Astrologia, stiinta moderna a convertirii de la crestinism la idolatrie


In zilele noastre auzim aproape zilnic pe posturi de radio sau televiziune rubrici speciale de astrologie unde ascultam cu atentie horoscopul zilei. Binenteles ca in ignoranta noastra nu dam importanta faptului ca involuntar si inconstienti ascultam informatii care ne pot influenta prin autosugestie subconstientul si implicit comportamentul in perioada imediat urmatoare. De exemplu suntem mai atenti sa nu ne certam cu colegii de serviciu ca asa am auzit noi la horoscop o atentionare precum ca am fi predispusi la cearta si discutii cu cei din jur in acea zi. Sau incercam sa nu facem anumite intelegeri sau sa incheiem anumite contracte de afaceri ca asa spune la horoscopul zilei despre zodia noastra.

Analizand la rece aceste stari de fapt ale indivizilor ajungem la concluzia ca oamenii si-au facut un adevarat hobby in a asculta zilnic horoscopul si isi controleaza comportamentul in functie de sugestiile si recomandarile facute de astrologi.

Din punct de vedere spiritual, aceste « obiceiuri » influenteaza indivizii prin autocontrolul comportamental zilnic in functie de recomandari astrologice, implicit si actiunile sufletului uman. Caci, nu-i asa, sufletul participa alaturi de trup si mintea umana la aceste actiuni si neactiuni controlate in functie de recomandarile date de zodii.
Cu timpul individul devine dependent de aceste practici si chiar depune multa energie si pasiune in descifrarea « tainelor » pe care le ascund astrele.

O definitie simpla a astrologiei se poate enunta asa: ghicirea celor viitoare prin miscările stelelor, planetelor, vânturilor, norilor si ale celorlalte fenomene ale universului. Astrologii pretind că fiecare om are o stea proprie.
Daca intra in sfera stiintelor care se ocupa cu descifrarea viitorului, astrologia intra in antagonism cu invataturile sfinte ale parintilor ortodocsi care spun ca orice modalitate de ghicire a viitorului este o inselatorie pe care o induc duhurile necurate oamenilor necredinciosi, mandrii si fara cunostinta de invataturile Sfintei Scripturi.

Si pentru ca prin acest articol se doreste a exprima pozitia sfintelor invataturi si a Bisericii Ortodoxe reprezentata de marcanti duhovnici si teologi renumiti vis-a-vis de astrologie, doresc in continuare sa-mi permiteti a aduce in fata dumneavoastra unele argumente teologice care infiereaza aceasta practica oculta.

În lucrarea „Despre idoli“, Tertulian a scris următoarele : Între diferitele îndeletniciri ale oamenilor nu se poate să nu observăm unele arte sau profesii care înlesnesc închinarea la idoli. De astrologi nici nu se face să mai vorbim, întrucât însă unul din ei a cutezat să se justifice de faptul că continuă să practice această profesie, am de gând să spun câteva cuvinte în legătură cu aceasta. Nu voi spune că a aseza nume de dumnezei falsi în cer, a le atribui un fel de atotputernicie si a-i abate pe oameni de la înăltarea rugăciunilor către Dumnezeu, insuflându-le credinta că destinul lor este invariabil predeterminat de astre - nu voi spune că toate acestea ar fi totuna cu venerarea unor dumnezei falsi. Eu afirm însă că astrologia, în acest caz, se asemuieste îngerilor căzuti care s-au îndepărtat de la Dumnezeu pentru a însela neamul omenesc... Dacă magia este pasibilă de pedeapsă, iar astrologia reprezintă o varietate a ei, atunci împreună cu genul este condamnabilă si specia. Astfel, din timpul aparitiei Evangheliei, tot soiul de sofisti (în sensul de "întelepti închipuiti" - n.n.), astrologi, vrăjitori, magi si ghicitori trebuie să fie obligatoriu pedepsiti".

Cu alte cuvinte, din momentul în care l-a creat pe om, Dumnezeu i-a oferit acestuia libertatea de a alege binele sau răul. Alegând binele, perseverând în virtute, creştinul rămâne aproape de Dumnezeu şi beneficiază de ajutorul divin. In schimb, cazand in capcana astrelor, oamenii considera ca deja soarta lor este dinainte stabilita, ca ei pot face binele sau raul conform unei predestinatii numita in popor «soarta». Ori, daca ar fi asa, atunci ar trebui sa nu mai credem in liberul arbitru dat de Dumnezeu omului, ci sa ne resemnam ca "asa a fost scris in stele" sa se intample. Acest lucru este foarte nociv gandirii umane. Daca ar fi asa atunci ar insemna ca Dumnezeu a creat de la bun inceput oameni sortiti pieirii, cum ar fi criminalii, violatorii, jefuitorii, etc., Caci acestia, daca nu isi recunosc faptele si nu le regreta fara a mai comite altele ar fi dati iadului inca de la nastere, dupa cum le-a fost scrisa soarta.
Dimpotriva, Dumnezeu are grija si iubeste creatia sa atat de mult incat si-a dat Unicul sau Fiu spre moartea trupeasca pe Cruce, pentru a salva omenirea care era pana la crucificarea Domnului Nostru Iisus Hristos condamnata sa mearga in Iad, indiferent cat de cuvios ar fi fost omul in viata trupeasca.

In realitate lucrurile stau cu totul altfel. Omul inca de la nastere este binecuvantat de Dumnezeu cu diferite haruri (daruri), cu sanatate si il sprijina ori de cate ori ii cere ajutorul. Binenteles ca puterile ceresti care nu se mai supun cu dragoste Dumnezeului creator incearca pe toate caile sa duca pe om pe carari gresite, eronate, care sa-l indeparteze de Creatorul sau, cautand ca pana in ultimul ceas sa dea aceeiasi finalitate si deznodamant vietii omului ca si ale demonilor, care se stie ca sunt deja condamnati la pieire cand va veni deznodamantul final al creatiei materiale, Judecata de Apoi.
Acelasi lucru a vrut sa spuna si Tertulian in lucrarea sa, si anume ca prin astrologie, ingerii cazuti vor sa insele neamul omenesc si sa-l indeparteze de Dumnezeu, facandu-i pe oameni sa creada ca vietile lor sunt influentate pentru totdeauna de miscarea astrelor sau alte fenomene ceresti.

Numai cei care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu in inimile lor se pot lasa inselati de aceste fantasmagorii induse in mintile lor de aceste genii ale raului spirituale, fara corp material, care doresc sa faca din om o simpla unealta cu care sa mustreze pe Dumnezeu. E drept ca pentru cei necrdinciosi este foarte greu sa inteleaga si sa respecte legile nevazute ale vietii spirituale.
Nu este nevoie numai a cunoaste legile lui Dumnezeu, ci si de a le respecta. Acest lucru este confirmat de faptul ca diavolul, care este o fiinta creata de Dumnezeu inainte de a face pe om, cunoaste toate legile Lui, dar nu le respecta, ci dimpotriva stiind ca el este condamnat la Iad, in loc sa se impace cu Cel care l-a creat incearca pe toate caile sa ia cati mai multi oameni cu el.
Sfintii Parinti spun ca diavolul nu se mai poate mantui datorita mandriei exgerate pe care o are si care il impiedica sa-si ceara iertare si sa-si recunoasca pacatele inaintea lui Dumnezeu. Pe langa acest lucru demonii nu se pot mantui de Iad si din cauza ca nu au trup material, prin care sa simta durerile fizice ale bolilor si efectelor datorate savarsirii pacatelor. Prin durerea trupului si umilinta sufletele se umilesc si ele vrand nevrand, pentru ca participa si ele la aceleasi actiuni ale trupului. Prin aceasta umilinta se pierde din taria mandriei si arogantei, sufletul devenind mai usor de "trezit la realitate" din anestezia cauzata de mandrie.
Se poate constata acest lucru studiind comportamentul criminalilor inchisi pe viata in inchisori, care constientizand faptele lor, suferind acolo o umilinta apasatoare, disconforturi si dureri trupesti, ajung pana a se spovedi lui Dumnezeu in fata preotilor Sai, si nu mai vor sa savarseasca aceste pacate.

Revenind la subiectul articolului nostru, constatam ca prin aceasta stiinta oculta de ghicitorie, practic omul participa impreuna cu fortele intunericului la discreditarea Puterii lui Dumnezeu cautand sa induca tuturor oamenilor ideea ca nu liberul arbitru al omului ar trebui sa guverneze viata sa ci miscarea astrelor ceresti. Viata trupeasca a omului este ca un examen pentru eternitate. Cu cat omul iubeste mai mult pe Dumnezeu si-I respecta invataturile Sale cu atat mai mult examenul spre viata vesnica este castigat, iar daca omul traieste aceasta viata trupeasca in pacate si necuviinte, atunci examenul vietii este pierdut si omul castiga moartea vesnica in compania puterilor cazute. Sufletele sunt nemuritoare, chiar daca merg in iad, numai ca acolo se vor chinui pe veci fara nici cea mai slaba umbra de mangaiere, vor trai inafara dragostei lui Dumnezeu, inconjurati de ura, scarbe, dureri cumplite mirosuri greu de suportat, calduri ca focul sau raceli ca gheata, toate intr-un intuneric absolut. Lumina lui Hristos da viata si speranta. Dragostea lui Dumnezeu ne incalzeste si dau indemn sufletelor noastre spre fapte bune.

Din marturia unui fost astrolog retinem : "Fără contactul cu fiintele spirituale, nu ar exista nici o dezvăluire astrologică"
Cine sunt aceste fiinte spirituale ?

Una dintre ideile fundamentale ale cunoasterii neopăgâne este că omul nu trebuie să mai tină cont de vreo autoritate supremă, că trebuie să scape de povara unui Dumnezeu care supraveghează lumea si să îsi ia destinul în propriile mâini.
Supunerii fată de Dumnezeu i se preferă "supunerea" fată de influenta stelelor. Pretinsa libertate new-age-istă nu este altceva decât o robie fată de capriciile astrelor.
Pentru cei care cred în astrologie, în zodiac si în alte rătăciri asemănătoare, perspectiva ortodoxă asupra acestor probleme nu poate fi luată în considerare; sunt prea multe "dovezi" care contrazic viziunea Bisericii.
Pentru cei care sunt fii credinciosi ai Bisericii, nimic nu este mai important decât învătătura mântuitoare propovăduită de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si nimic nu este mai periculos decât lepădarea de această învătătură.
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a învătat că avem de trăit o singură viată, în care suntem liberi să alegem binele sau răul si că, după moarte, ne asteaptă raiul sau iadul. Dacă noi vrem să credem că în viată suntem influentati de tot felul de configuratii planetare sau că ne vom mai reîncarna de câteva ori, nimeni nu ne stă împotrivă. Dar prin aceasta ne asumăm libertatea de a respinge învătătura lui Hristos.

Aproape oricine stie astăzi să răspundă la întrebarea: ce este astrologia? Majoritatea dictionarelor prezintă astrologia ca fiind stiinta ce se ocupă de studierea influentelor astrelor asupra vietii omenesti si asupra destinului universului. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat să facă o legătură între ceea ce vedeau pe cer si ceea ce li se întâmpla în viata de zi cu zi.
Cercetările istorice atestă faptul că practicarea astrologiei avea o largă răspândire la popoarele păgâne: în Babilon, în Egipt, în Grecia si în Imperiul Roman, în India, în Persia, în China si Japonia. Această răspândire pe un teritoriu atât de întins justifică într-un fel amploarea revenirii practicilor astrologice în vremurile noastre. Astrologia este una din usile prin care credintele păgâne intră în fortă în societatea contemporană.

Există trei tipuri de astrologie: în primul rand (si cel mai vechi) planetele sunt considerate zeităti, în al doilea planetele sunt considerate obiecte ale căror emanatii impersonale influentează vietile oamenilor, iar în al treilea – astrologia simbolică - planetele se află într-o corespondentă magică cu oamenii, pe care îi influentează prin rezonantă. Pentru astrologi, zodiacul este o "centură" imaginară a cerului care include 12 constelatii, 12 semne astrologice despre care consideră că i-ar influenta pe oameni (Balantă, Săgetător, Fecioară, ...).
Cea mai serioasă provocare initiată de astrologi este cea privitoare la New-Age. Se afirmă că după două mii de ani în care lumea a stat sub semnul zodiacal al Pestilor si sub pecetea învătăturii lui Hristos, intrăm într-o Eră a Vărsătorului, într-o eră plină de promisiuni ispititoare.
Trecerea de la o eră la alta se calculează în functie de Marele An zodiacal. Calcularea acestui an este însă variabilă. Într-una dintre cele mai cunoscute metode de împărtire a timpului (cea adaptată si de Rudolf Steiner, întemeietorul sistemului antropozofic) Marele An avea 25000 de ani obisnuiti, iar o lună 2160 de ani.
În vremurile în care trăim se face trecerea de la o lună zodiacală la alta. Anul precis al trecerii este dificil de precizat, deoarece "specialistii" nu au căzut de acord asupra acestor calcule. Levi Dowling sustinea că începutul Erei Noi are loc în 1910, Adolph Graf Keyserling si Alain-Astrologul în 1962. De la Carl Gustav Jung ne-au rămas două posibile date ale Marii Treceri: anul 1997 si anul 2154.
Perioada aproximativă a dezvoltării mitului New Age o constituie anii ’60-’70. Pentru multă lume trecerea în Noua Eră a fost legată automat de trecerea în mileniul III. Cum era de asteptat, această trecere a căpătat valente spirituale.
Din punct de vedere astronomic calculele astrologice sunt extrem de discutabile, deoarece data echinoctiului de astăzi nu mai corespunde cu data echinoctiului de acum 2000-2500 de ani (azi soarele nu mai răsare la 0° în constelatia Berbecului, ci el a migrat până la 7° în constelatia Pestilor.

În fata unui asemenea impas astrologii au adoptat două atitudini: ori si-au modificat calculele după un "zodiac migrator", ori - cum au făcut marea majoritate - nu au tinut seama de faptul că realitatea astronomică este diferită de cea după care calculează ei si au preferat să îsi păstreze sistemul de calcul.
Pentru un observator exterior această neconcordantă ar trebui să stârnească suspiciune. Dacă aceste calcule ale astrologilor ar fi corecte cel putin din punct de vedere astronomic, aceasta ar fi un argument - chiar dacă insuficient - în favoarea caracterului stiintific al îndeletnicirilor lor. Dar faptul că astrologii încearcă să demonstreze valabilitatea propriilor calcule (care le sfidează pe cele stiintifice) cu ajutorul statisticilor eficientei în "ghicire", acest lucru ar trebui să vădească faptul că astrologia nu este deloc o stiintă, ci doar o artă magică (totusi, fiecare astrolog pretinde că sistemul său se potriveste perfect realitătii cosmice si, sub un pretins caracter stiintific, atrage oamenii în cursa ocultismului).

Trebuie să recunoastem că deschiderea fată de această falsă stiintă este foarte mare. Astrologia apare multora drept o formă civilizată de ghicire a viitorului - care nu are aproape nimic în comun cu tigăncile care ghicesc la colt de stradă - an de an numărul celor interesati de acest subiect creste.
Răspândirea acestei practici nu a avut loc la întâmplare. Teozofii, cei care au încercat fără succes să îl impună ca figură mesianică pe Krishnamurti, sunt cei care au demarat reabilitarea astrologiei. Doi astrologi, West si Toonder, cercetând geneza astrologiei contemporane în America, au ajuns la concluzia că "Doamnei Blavatsky si Miscării Teozofice pe care a fondat-o ea le datorează astrologia renasterea... Teozofia, dintr-o singură lovitură, ... a inspirat o cercetare reînnoită si serioasă a astrologiei, mai întâi în Anglia, apoi nu după mult timp în Germania, în Franta si în America". John Ankenberg si John Weldon considerau că cele trei canale de la care a avut loc această renastere sunt: Miscarea Teozofică, Sistemul Antropozofic al lui Rudolf Steiner si rosicrucianismul modern.

Campania de promovare a astrologiei se duce cât se poate de elegant. Personalităti precum printesa Diana, Joan Collins, Liza Minelli, Jane Fonda, Olivia Newton-John, sunt numai o mică parte dintre simpatizantii acestei "arte".

"Astrologia, asemenea oricărei alte arte sau stiinte omenesti, cum ar fi fizica nucleară sau psihoterapia, poate fi folositoare când este practicată în supunere fată de Domnia lui Isus Christos, dar este periculoasă spiritual sau psihologic atunci când este practicată în spiritul lumii, al cărnii sau al diavolului", mărturisea un "crestin".

Pentru multi oameni credinta în Hristos nu are nimic incompatibil cu practicarea astrologiei.
Iată ce afirma mediumul Jean Dixon despre "ghicitul în stele": "unii din prietenii mei consideră aceasta ca o practică ciudată pentru o romano-catolică. Totusi, după cum înteleg eu, biserica catolică si multe alte organizatii religioase n-au condamnat niciodată studiul astrologiei... N-am experimentat niciodată vreun conflict între credinta mea si îndrumarea pe care am primit-o din partea bisericii mele pe de-o parte si cunostinta pe care o găsesc în stele pe de altă parte (...). Astrologia se potriveste în planul lui Dumnezeu pentru omenire, ajutându-ne să ne întelegem atât talentele, cât si defectele"

Din citatele de mai sus - primul venit din mediul protestant, al doilea din cel catolic, se poate trage concluzia că în Sfânta Scriptură - care este citită în ambele medii - nu se găsesc temeiuri pentru combaterea astrologiei. Dar diferentierea între cele două forme de astrologie - bună si rea - este asemenea diferentierii celor două forme de magie - albă si neagră. De fapt, nu există decât un singur fel de astrologie si un singur fel de magie, ambele inspirate de aceeasi sursă întunecată.
Conceptia potrivit căreia astrologia este o stiintă ca oricare alta nu este greu de contestat. La o analiză atentă observăm că singurul element invocat de astrologi în apărarea acestei practici este numărul mare de preziceri împlinite. De fapt, acest număr nu este chiar atât de mare pe cât pretind astrologii, ci este aproximativ acelasi cu cel al oricărei alte forme "clasice" de ghicit.
În cartea sa Un manual de ocultism, astrologul Sefarial constata că "arta astrologică este considerată a fi cheia stiintelor oculte".

Aproape toti vrăjitorii folosesc diferite forme de astrologie. Faimoasa vrăjitoare Sybil Leek mărturisea: "Astrologia este stiinta mea, vrăjitoria este religia mea...". Ea observa strânsa legătură dintre astrologie si chiromantie, numerologie si celelalte ramificatii ale vrăjitoriei.
"Astrologia, prin urmare, a jucat un rol major în toate "stiintele" magice: alchimia, magia neagră, chemarea spiritelor, necromantia si chiar practici magice mai simple, cum ar fi folosirea talismanelor", observa Lawrence Jerome.

După ce ne-am oprit putin asupra legăturii strânse dintre astrologie si vrăjitorie, să vedem încă o directie din care se poate constata rătăcirea în care se află astrologii: cercetarea conceptiei lor despre persoana lui Hristos (din moment ce peste 70% dintre ei cred în reîncarnare, este firesc ca părerea lor să fie deformată).

O declaratie standard a conceptiei astrologilor o avem de la astrologul Marcus Allen: "Cristos a avut toate cele sapte planete antice... toate unindu-se în Pesti... astfel că El a fost Pestele suprem, absolut... si astfel El a inaugurat Era Pestilor care acum se termină odată cu ivirea zorilor Vărsătorului, care este inaugurată de cea de-a doua venire a vietii lui Hristos în interiorul fiecăruia dintre noi... În Era Vărsătorului, fiecare este Avatar (mare iluminat n.n.), fiecare este pus pe aceeasi lungime de undă cu eul lui superior".
Vedem afirmată aici o răstălmăcire new-age-istă (una între multe altele) a celei de-a doua veniri a lui Hristos, potrivit căreia El nu va veni cu slavă, cum arată Sfânta Scriptură, ci noi însine vom deveni Hristosi prin constientizarea "dumnezeirii" noastre.
Este cel putin suspect faptul că, în afara celor trei Magi de la Răsărit, timp de două mii de ani astrologii au uitat să spună oamenilor că se află în Era Pestilor, în care potrivit calculelor lor mântuirea trebuia căutată la picioarele lui Hristos. Dacă ar fi fost sinceri în rătăcirea lor - si nu ar fi fost inspirati de diavol, ar fi trebuit ca în acest interval să îndemne lumea spre Hristos (desi acest lucru nu ar fi folosit Bisericii - căci recunoasterea adevărului de către ei s-ar fi asemănat cu cea a femeii cu duh pitonicesc pomenită în Sfânta Scriptură).

Marea majoritate a astrologilor sustin că Biblia este plină de referinte astrologice, cea care li se pare cea mai evidentă fiind despre steaua care i-a călăuzit pe cei trei Magi spre locul Nasterii Mântuitorului. Rostul acestei stele nu era însă de a arăta valoarea astrologiei ci, după cum arată Traditia crestină, era tocmai de a-i aduce pe păgâni - care se ocupau cu practicile magice - să se închine Fiului lui Dumnezeu. Steaua Magilor marchează sfârsitul închinării păgâne si chemarea tuturor neamurilor la credinta în Dumnezeul cel în Treime lăudat. Cum spune atât de frumos Condacul Crăciunului: "Nasterea Ta, Hristoase, răsărit-a lumii lumina cunostintei. Că printr-însa ceia ce slujeau stelelor de la stea s-au învătat să se închine Tie, Soarelui dreptătii... ."

Să vedem ce spune Sfânta Scriptură despre cei care practică astrologia:

"Privind la cer si văzând soarele, luna, stelele si toată ostirea cerului, să nu te lasi amăgit ca să te închini lor, nici să le slujesti" (Deut. 4, 19). Iar "de se va afla la tine, în vreuna din cetătile tale pe care ti le va da Domnul Dumnezeul tău, bărbat sau femeie care să fi făcut rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău, călcând legământul Lui, si se va duce si se va apuca să slujească altor dumnezei si se va închina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toată ostirea cerească, (...) să scoti pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au făcut răul acesta la portile tale si să-i ucizi cu pietre" (Deut. 17, 3-5).

După cum se vede, Dumnezeu a poruncit foarte categoric poporului ales să nu se închine la stele. Închinarea aceasta era una dintre cele mai vechi forme de astrologie. Oamenii care credeau că vietile lor sunt influentate de stele nu sovăiau să li se închine. Chiar dacă în zilele noastre au rămas putini oameni care cinstesc stelele ca pe niste zeităti, totusi numărul celor care "ghicesc în stele", al celor care practică astrologia, este foarte mare.

In Cartea Proorocului Ieremia vedem cum închinarea la stele aduce mânia lui Dumnezeu peste asezările idolatre, vedem cunoscuta prevestire a dărâmării Ierusalimului: "Casele Ierusalimului si casele regilor lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul pentru că pe acoperisul tuturor caselor se aduce tămâie întregii ostiri ceresti si se săvârsesc turnări în cinstea dumnezeilor străini. (...) Iată voi aduce asupra cetătii acesteia si asupra celorlalte cetăti toate nenorocirile pe care le-am rostit împotriva ei, pentru că si-a învârtosat inima si nu ascultă cuvintele Mele" (Ier. 19, 13-15).

"Regele a poruncit lui Hilchia, arhiereul, preotilor de mâna a doua si celor ce stăteau de strajă la prag să scoată din templul Domnului toate lucrurile făcute pentru Baal, pentru Astarte si pentru toată ostirea cerului si să le ardă afară din Ierusalim" (IV Regi 23, 4).

O astfel de curătire ar trebui să aibă loc în sufletul fiecărui crestin care îsi dă seama că s-a aflat în înselare. Asa cum diavolul nu s-a sfiit să spurce Templul Domnului, tot asa nu s-a sfiit să spurce si unele comunităti crestine: uneori a reusit să îl însele chiar pe păstor, iar acolo unde păstorul i-a stat împotrivă, necuratul a încercat să îi atragă în rătăcire măcar pe credinciosi. Fără a ne lepăda de o asemenea înselare, nu vom putea să fim ai lui Hristos si nu vom putea fi temple ale Duhului Sfânt.

Îngrijorat de răspândirea largă a practicilor de acest gen, marele teolog român Ioan Gh. Savin scria: "Sunt si la noi multi, foarte multi adepti ai unor astfel de practici: de la femeia din periferia de oras sau de la sate, care-si caută în cafea sau umblă cu datul în cărti, si până la simandicoasele fete care cred că au temeiuri stiintifice de a-si cerceta destinul după prescriptiile stiintelor ascunse! Dintre acestia, multi se cred si se prenumără între fiii Bisericii. Si încă dintre fiii cei buni. Cu aceeasi piosenie cu care-si aprind candela în fata icoanei Mântuitorului sau cu care îsi duc sărindarul la cutare biserică cu sfinti făcători de minuni, îsi poartă pasii si spre prezicătorul care le va citi din stele si din liniile mâinii sau ale scrisului viitorul. Un astfel de crestinism însă e mai aproape de magie decât de Hristos. Acest amestec între magie si religie, între Dumnezeu si Lucifer, între Simon Magul si Hristos, între puterea demonică si bunătatea divină nu înseamnă decât cea mai completă renegare a crestinismului. E apostazie directă"

În Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin găsim următoarele precizări: "elinii spun că prin răsăritul, apusul si prin conjunctia acestor stele, a soarelui si a lunii, se conduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupă astrologia. Dar noi sustinem că ele sunt semne de ploaie, de secetă, de frig, de căldură, de umezeală, de uscăciune, de vânturi si de altele asemenea, dar nici într-un caz semne ale faptelor noastre, căci noi am fost făcuti liberi de Creator si suntem stăpânii faptelor noastre. Dacă facem toate din cauza miscării stelelor, facem cu necesitate ceea ce facem: iar ceea ce se face cu necesitate nu este nici virtute, nici viciu. Iar dacă nu am dobândit nici virtute, nici viciu, atunci nu suntem vrednici nici de laude, nici de pedepse. Dumnezeu va fi nedrept dacă dă unora bunătăti, iar altora necazuri. Apoi Dumnezeu nu ar cârmui si nici nu ar purta de grijă de făpturile Sale, dacă toate s-ar conduce si s-ar produce din necesitate. De prisos ar fi ratiunea noastră, căci nu am fi stăpânii nici unei fapte si în desert am delibera. Dar negresit ratiunea ni s-a dat în scopul deliberării; pentru aceea tot ce este rational este si liber"

Sfântul Simeon al Tesalonicului scria (împotriva celor ce sustineau că cercetarea astrologică nu este ceva rău): "a vorbi despre noroc, despre ursitori, despre explicarea nasterilor, după zodii sau stele si pentru citirile de stele e lucru nebunesc si fără de Dumnezeu... însă bunătătile si răutătile noastre se miscă după a noastră singură vointă"….

Nu este greu de observat că Sfântul Simeon se referea foarte precis tocmai la formele de astrologie practicate astăzi, si nu la vechea închinare la stele. El contesta pretentia astrologilor de a fi în măsură să ghicească viitorul folosindu-se de mersul astrelor. Pentru că oamenii sunt liberi să aleagă binele sau răul, si nici o configuratie planetară nu poate să stânjenească această alegere.

Faptul ca omul e indreptat spre latura tainica a existentei sale, vorbeste despre dualitatea naturii umane. Pe de o parte, lumea imediata, vazuta, iar pe de alta parte, lumea mistica, necunoscuta si nesigura, dar prezenta in chip latent in fiecare. Omul crede, daca nu in Dumnezeu, atunci in orice altceva.

Omul are nevoie de repere in univers, el nu poate sa existe de la sine. Experienta fricii, a singuratatii, ne impinge spre credintele cele mai ciudate. E adevarat, exista stele si constelatii, fiecare cu nume si traiectorii proprii, dar cum putem crede ca un corp irational poate influenta in vreun fel fiinta atat de complexa care este omul ? Ce-i drept, in complexitatea sa, omul poate sa creada chiar si ca luna, care nu e decat un bolovan, poate sa-i hotarasca soarta ! Aceasta credinta ma duce cu gandul la personajul lui Creanga, care plangea de frica bolovanului de sare de pe soba.

Sfintii parinti spun ca obisnuintele sunt a doua fire. De aceea, omul care asculta mai multa vreme horoscoapele, ajunge, in cele din urma, sa fie o umbra a semnului sau zodiacal. Acesti oameni nu isi dau seama ca devin foarte vulnerabili, pentru ca e destul sa-i afli zodia si poti face cu el ce vrei, il manipulezi ca pe un zombi, ceea ce e valabil, mai ales, pentru femei.

Vrăjitorii si cei ce cred si aleargă la ajutorul diavolului, dacă nu se părăsesc de aceasta si nu se pocăiesc, "se leapădâ cu totul din Biserică", adică se despart de Hristos si se dau de bunăvoie în mâinile vrajmasului, iar dacă mor în acest păcat, nici nu se îngroapă cu preot; ci, asemenea celor păgâni si lepădati de credintă, spre vesnica lor osândă în muncile iadului.

Iată urmările grozave ale vrăjitoriei.

In zilele noastre, aceasta practica oculta, aparent nevinovata, duce pe astrologi si pe cei care asculta de vorbele lor in ratacirea sufletului si pierderea credintei ca Tatal Nostru Ceresc, Mantuitorul Nostru Iisus Hristos si Duhul Tatalui Ceresc care ne-a creat in pantecele mamelor noastre, ne-a lasat liberul arbitru, sa facem ce vrem cu viata noastra, nu ne obliga sa venim la El.

De aceea e bine sa ne gandim de doua ori cand suntem tentati sa devenim robii astrelor, lasandu-ne vietile predispuse corpurilor ceresti si nu in mainile Domnului.

Noi suntem invitati sa imitam sau pe Hristos, sau berbecii, taurii si racii zodiacali.

Imitand, devenim, sustine ascetica ortodoxa.

Dar, desigur, fiecare e liber sa aleaga ceea ce vrea el sa devina.



Ec. Gheorghe Marius


Bibliografie :

  1. Sfanta Scriptura

  2. Despre horoscop, cutremure si ghicirea viitorului" - de Danion Vasile

  3. Zodii, horoscoape - de Pr. Savatie Bastovoi

  4. Despre Farmece, Vrajitorie , Astrologie si Magie - de Parintele Cleopa Ilie

  5. Ziarul Lumina, vineri 30 mai 2008

  6. Despre idoli – de Tertulian

  7. Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin

Comunitatea virtuala - despre oameni, viata, fapte

Buna ziua,
Dragi prieteni, as dori ca pe acest blog sa va spuneti deschis parerile in orice domeniu care tine de societatea umana, de comunitatea in care traim, transformand-o intr-o comunitate virtuala exprimata digital prin gandurile voastre transpuse in articole.
Puteti posta articole despre viata, familie, religie, politica, economie, etc... respectand o singura conditie si anume aceea de a va exprima intr-un mod civilizat, decent si prietenos.
Chiar daca nu sunteti de acord cu unele puncte de vedere va rog sa le combateti intr-un mod civilizat, aducand contraargumente documentate si la subiect.
Astept interventiile voastre scrise!
Cu prietenie,
Ec. Gheorghe Marius