10 iul. 2008


Singuratatea, psihoza sau realitate?
Scurta analiza a deznadejdii tinerilor in clipe de singuratate.

In zilele noastre intalnim tot mai des in randul tinerilor cazuri disperate de baieti sau fete care ajung la culmi inalte ale disperarii din cauza unei psihoze generate de singuratate. Vedem cum tineri de ambele sexe ajung pana in pragul sinuciderii din cauza unor deceptii in dragoste sau tradari sentimentale ale partenerilor.

Binenteles ca fenomenul singuratatii se manifesta la toate varstele, dar mai pregnant se manifesta cu urmari grave la tineri si la batranii parasiti de familiile lor.
Dar acum doresc sa ma refer numai la tinerii care sufera sufleteste din cauza singuratatii.

Tinerii prin natura lor sunt la inceput de drum in viata si au o experienta limitata cu privire la relatiile interumane. De asemenea tineretea si vigoarea cu care se manifesta in societate ii fac sa se ataseze sufleteste unii de altii mult mai puternic. Nu intamplator tinerii adolescenti, baieti sau fete, formeaza mici “gasti” manifestandu-se in cadrul acestor grupuri solidar si simtindu-se mai puternici. Este de fapt o iluzie in ceea ce priveste notiunea de siguranta, ei fiind tot la fel de vulnerabili la stimulii societatii ca si cand ar fi singuri.

Ei bine, acesti tineri sunt foarte vulnerabili si la anumite caderi psihice provocate de tradari in dragoste sau singuratate.
La tradarile in dragoste, cand tanarul se simte dintr-o data parasit de partener, in sufletul sau ramane un mare gol si pur si simplu se simte neajutorat, singur, fara o tinta in viitor, sau un sprijin moral. Aceasta stare se poate acutiza si intr-un moment de deznadejde majora se poate ajunge chiar la gesturi necugetate.
De asemenea, tinerii care nu au reusit inca sa gaseasca un partener cu care sa-si impartaseasca gandurile si experientele, se simt deznadajduiti, dezorientati, lipsiti de vigoare si isi fac tot felul de complexe cu privire la starea lor psihica, fizica si morala.
Ce este important este faptul ca in toate cazurile tinerii trec printr-o perioada de cadere psihica sau deznadejde pricinuite de stimuli sufletesti inexplicabili de catre ei.

Din punct de vedere al religiei crestine ortodoxe, fenomenul singuratatii este foarte simplu de combatut.
Omul necredincios, cand se simpe parasit de toti cei din jurul sau, se afla exact ca un condamnat la inchisoare inchis in celula sa, intr-un penitenciar format din sute de celule. Sunt despartiti de cei din jurul sau prin ziduri nevazute care nu le permit sa comunice unii de altii. Chiar daca cineva incearca sa comunice cu ei, psihoza singuratatii din creierul lor nu le permit sa se apropie cu sufletul de ceilalti.

Ideea este ca niciodata nu suntem singuri.

Aceasta viata materiala pe care o traim in prezent trebuie inteleasa ca un inceput al vesniciei noastre. Chiar daca traim in trupuri materiale, sufletele deja s-au nascut spre vesnicie. De fapt sufletul a fost daruit spre vesnicie de catre Dumnezeu inca de la actul procreeri, aflandu-se pentru noua luni in pantecele mamei fizice. De fiecare data cand ne simtim singuri, parasiti si tradati de cei apropiati sa ne sprijinim cu putere si sa plangem pe umarul Mantuitorului, sa ne tinem strans de El, sa nu i-L parasim. Sa ne rugam in singuratatea noastra Mantuitorului Iisus Hristos si ingerului nostru pazitor pe care il avem de la botez sa ne ajute si sa ne sprijine ori de cate ori avem nevoie si-i cerem ajutorul, impotriva atacurilor duhurilor cazute in mandrie care incearca pe orice cale sa ne duca in deznadejde, disperare, moarte spirituala.

Un om credincios nu dispera cand este parasit de ceilalti oameni. El nu intra in panica si nu dispera cand este tradat. Este constient ca orice actiune venita din partea oamenilor are radacini si cauze provenite din impulsurile energetice negative produse de catre ingerii cazuti, diavolii, asupra celui care il paraseste. In acele momente omul credincios incepe sa inalte spre cer rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu nostru cel in Treime laudat, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, sa lumineze mintea si sufletul celui care a gresit fata de el.
Prin rugaciune, omul credincios capata putere, se intareste sufleteste, se lumineaza si este calauzit in viitor cum sa actioneze spre restabilirea lucrurilor in fagasul lor real.

O sa-mi spuneti ca exista multe cazuri cand oameni credinciosi au procedat asa si totusi nu s-au restabilit lucrurile, ba chiar s-au inrautatit. Ei bine, in acest moment avem de-a face cu prestiinta lui Dumnezeu care stie cel mai bine ce este bine si ce nu pentru mantuirea sufletului nostru. Inseamna ca acea legatura de prietenie sau legatura sentimentala nu este benefica pentru omul respectiv si Dumnezeu in marea sa dragoste fata de el nu-i permite sa continue acea relatie in viitor.

De aceea, este foarte important ca la inceputul unei relatii sentimentale ale tinerilor, acestia sa aiba binecuvantarea parintilor lor. Parintii sa fie primii care afla despre starea emotionala a copiilor lor la inceputul unei relatii sentimentale. Cand nu se tine cont de acest fapt, ba mai mult, cand relatiile sunt bazate pe interese materiale, pe atractie fizica primara sau pe orice altceva in afara de dragoste curata, in final se ajunge la deznodaminte dramatice: divorturi, separarea copiilor rezultati din acea relatie, situatii tensionate, chiar sinucidere. Nu este de mirare ca la ora actuala numarul divorturilor a ajuns la cote alarmante, iar tribunalele sunt pline de cazuri din ce in ce mai dramatice.

Judecatile lui Dumnezeu sunt de cele mai multe ori de neinteles pentru noi. Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe au scris tomuri intregi despre judecatile lui Dumnezeu, unde s-au dat exemple concrete traite de contemporanii lor si relevate catre acesti sfinti prin revelatii dumnezeiesti.

De aceea, in concluzie, parintii au un rol foarte mare de a-si creste copii in preajma Bisericii. Sa-i duca de mici la Biserica, sa-i invete sa se roage impreuna cu ei, sa fie alaturi de ei cand trec prin clipe grele si sa-i sprijine moral prin sfaturi si indemnuri spre curatire spirituala.
Sa luptam pe orice cale pentru intarirea familiei, aceasta sfanta institutie binecuvantata de Dumnezeu intre barbat si femeie, si sa avem grija de tinerii nostrii care sunt foarte vulnerabili la atacurile energetice negative ale societatii de consum, ale ingerilor cazuti in nesupunere, ale oamenilor necredinciosi care incearca sa profite material de pe urma lor.
Tineri, nu uitati, cei care va fac sa plangeti nu merita lacrimile voastre, iar cei care le merita nu va vor face niciodata sa plangeti.

8 iul. 2008


Lacomia, una din cauzele primordiale ale cresterii preturilor.

Cristian Diaconescu a declarat in cadrul emisiunii "Vorbe grele" (Antena 2) ca preturile au sa tot creasca fiindca nu au fost luate la timp masurile economice necesare.
"Unele scumpiri sunt obiective si nu le poti contracara fiindca tin de economia mondiala, dar multe insa vor putea fi rezolvate prin proiecte pe termen mediu si lung. Solutii miraculoase nu exista", a declarat Diaconescu care avertizeaza ca "din iarna lucrurile vor deveni atat de drastice incat ne asteptam ca romanii sa iasa in strada, sa sparga geamurile la guvern indiferent de cine se va afla acolo".
Spusele lui Diaconescu au fost intarite si de catre vicepresedintele liberal, Norica Nicolai, care spune ca, pentru moment, nu exista solutii privind preturile mari la energie. "Intalnirile organizate de presedintele Basescu sunt un exercitiu jalnic de imagine. Altceva trebuia discutat acolo, despre energia alternativa fiindca nu avem solutii momentan", spune Nicolai, care a mai anuntat ca este foarte posibil sa candideze la parlamentare la Arad.
(HotNews.ro Luni, 7 iulie 2008, 23:12)

Incep acest articol cu declaratiile unor oameni care sunt vremelnic la ocarmuirea acestei tari sau care au un cuvant de spus in ceea ce priveste mersul economiei si vietii social politice din Romania. Citind aceste stiri ti se umple sufletul de groaza si te gandesti mai cu luare aminte la urmarile dramatice pe care le poate avea aceasta avalansa de scumpiri care se tin lant intr-un tavalug de neoprit alimentat de un proces inflationist care parca nu se va sfarsi niciodata pe acest pamant. Pentru ca, nu-i asa, si la case mai mari se intampla aceste fenomene iar notiunea de inflatie este arhicunoscuta de toata lumea. Daca analizam aceste fenomene social-economice fara sa tinem seama si de latura lor psihologica si spirituala ajungem sa intocmim doar niste analize statistice, matematice care sa reflecte doar efectele acestor procese care au loc in societate si economie. Iar cauza ca de obicei o sa se spuna ca pe primul loc este inflatia.
Dar ce este in realitate inflatia?
Ca definitie pragmatica inflatia este un dezechilibru major prezent în economia oricărei ţări, reprezentat de o creştere generalizată a preţurilor şi de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naţionale.Inflaţia este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Bancii Centrale, se coordonează şi conduc la o stabilitate a preturilor de consum.
Analizand acest proces din punct de vedete pur tehnic, constatam ca la radacina manifestarii acestui proces, principala cauza o reprezinta cresterea preturilor care genereaza o putere de cumparare mai mica in moneda nationala. Crescand preturile oamenii simt cum cosul lor zilnic de subzistenta e mai gol ca de obicei, cumparand de aceiasi bani produse mai putine. In acest moment apare tragedia sociala care o simt pe pielea lor consumatorii finali, adica oamenii ca membrii ai societatii. In acest moment apar revendicarile sociale, oamenii incep sa fie nemultumiti cerand ca si pretul muncii lor pe care o vand companiilor sa creasca, deci cer marirea salariilor. La presiunea sindicatelor si ale unor interese politice din partea partidelor aflate in opozitie, guvernantii adopta anumite masuri politice alaturi de Banca Centrala pentru a potolii nemultumirea maselor. Astfel, se hotareste marirea salariului minim pe economie, se dau anumite facilitati celor cu venituri mici si alte masuri ce tin de interventia statului in economie pentru a contracara, stavili si micsora efectele inflatiei asupra populatiei. Crescand salariile oamenilor, cresc si impozitele platite de acestia la stat cat si preturile produselor si serviciilor furnizate de companii deoarece aceste costuri sunt reflectate in preturile finale.
Si... ajungem de unde am plecat! Cresc iar preturile.
Aceasta roata inflationista analizata si studiata indelung doar din punct de vedere stiintific de marii economisti ai lumii se poate oprii doar printr-un singur lucru. Cresterea productivitatii muncii. Adica mai pe romaneste, cu aceleasi resurse financiare, materiale si umane companiile sa produca mai multe produse pentru ca oferta sa creasca, contracarand prin aceasta crestere productiva tendinta cresterii preturilor.
Adica, de exemplu, de aceiasi bani sa se poata cumpara mai multe produse si servicii.
Toate bune si frumoase pana acum in analiza noastra economica. Am inteles fenomenul si ne punem intrebari cu privire la solutiile rezolvarii acestei probleme.
In acest moment insa se strecoara o omisiune in analiza noastra. Nu am luat in considerare latura psihologica a patronatului, care urmareste oricum cresterea productivitatii muncii, cu si fara inflatie, dar care nu doreste in acelasi timp sa plateasca forta de munca la nivelul ei real.
De ce? ... Ne vom intreba!
Raspunsul e simplu! Din lacomie!
Poate unii or sa fie surprinsi de acest lucru, poate altii incercand sa aprofundeze analiza pur economica vor sa ma contrazica. Dar cert este ca aceasta lacomie a pus stapanire pe inimile tuturor. Toti angajatorii vor sa castige din ce in ce mai mult fara sa gandeasca din punct de vedere al managementului resurselor umane ca vor pierde mai mult mai tarziu prin pierderea oamenilor calificati si formati chiar in cadrul companiei lor, prin plecarea acestora la alte companii care urmaresc sa angajeze oameni gata calificati si pregatiti profesional, fara insa a oferi salarii cu mult mai mari decat cele pe care le au deja angajatii in acel moment, tot din cauza lacomiei binenteles.
Acest fapt genereaza o rata de crestere generala a nivelului salariilor mai mica decat rata de crestere a preturilor, care in timp are tot un aspect inflationist.
Lacomia patronatului nu are margini. Cu cat veniturile lor cresc judeca cu jumatati de masura nevoile si revendicarile angajatilor, uitand ca pe acest pamant suntem trecatori, vremelnici si ca mancam fiecare doar cu o gura.
Daca ar exista o trezire spirituala in acest sens, practic imposibila in conditiile alterarii societatii umane de astazi, atunci toti cei care vor sa intreprinda afaceri, toti cei care dezvolta afaceri mai mari sau mai mici, ar pune pret mai mult pe contravaloarea muncii vandute de angajatii lor, si ar plati-o mai scump, la adevarata ei valoare. Ar renunta la snobism, lux exagerat, extravaganta, risipa voita, mandrie exarcerbata exprimata prin cheltuieli extraordinar de mari fara rost, sfidarea opiniei publice prin diferite actiuni si cheltuieli pe lucruri si servicii ilogice si fara sens, fitze si gesturi costisitoare, alte cheltuieli provenite din nevoia de a epata si impresiona pe cei multi si saraci.
In loc sa cheltuiasca foarte multi bani pe excursii foarte scumpe in strainatate, pe banii castigati din “inselarea la cantar” a muncii cumparate de la angajati, sau sa cheltuiasca bani pe extravagante si lux exagerat, mai bine ar cantarii mai corect si ar aprecia just contravaloarea muncii depuse de cei care muncesc in afacerile lor platindu-le onest si cinstit munca depusa.
Repet! Acest lucru e aproape imposibil in societatea contemporana, dar macar trebuie spus lucrurilor pe nume si sa tragem un semnal de alarma pentru cei responsabili fata de vietile si familiile celor carora le cumpara munca pe bani putini spre propasirea lor personala. E foarte simlu pentru un administrator de firma sa renunte la putin din profitul sau pentru a multumi pe angajat. Dar lacomia din suflet ii spune de exemplu ca mai bine sa isi cumpere in leasing pe firma o masina foarte scumpa sa impresioneze cu ea pe cei din jur decat sa maresca putin salariul lunar al angajatului.
Lacomia este izvorata din mandrie, iar cum in societatea contemporana cei care au dezvoltat afaceri sunt proveniti din randul marii mase de romani care au fost tinuti sub dictatura comunista, si care au avut un dram de curaj amestecat cu nebunie, si dupa evenimentele din 1989 au incercat sa devina intreprinzatori, acum are loc in sufletele lor un fel de proces de refulare a ambitiilor si frustrarilor, uitand de unde au plecat.
Inflatia poate fi stopata in mare masura si prin stoparea lacomiei patronatului care trebuie sa inteleaga ca numai prin priceperea si experienta angajatilor pot castiga si mai mult, dar aceste valori si calitati ale oamenilor trebuiesc remunerate cu bun simt si just.
Lacomia oamenilor de afaceri genereaza practic inflatia si este asemenea acelei scantei la bujie a motorului.
In societatea comunista munca era rasplatita conform unor grile de functii, care se pastreaza si astazi in sectorul bugetar. Uneori aceste grile sunt mai mult sau mai putin obiective, generand uneori si in acest sector nemultumiri salariale justificate.
Binenteles ca sunt si multe revendicari salariale nejustificate, dar noi vorbim doar despre acele aspecte obiective si oportune in societatea romaneasca.
In concluzie, preturile cresc si datorita lacomiei ca fenomen social, venita din partea celor care ar trebui sa concureze pe piata prin produse si servicii ieftine, calitative si competitive obtinute cu resurse financiare, materiale si umane de calitate.
Toate acestea costa oameni buni.
Rasplatitile pe masura!

Ec. Gheorghe Marius
http://gheorghemarius.uv.ro/