8 iul. 2008


Lacomia, una din cauzele primordiale ale cresterii preturilor.

Cristian Diaconescu a declarat in cadrul emisiunii "Vorbe grele" (Antena 2) ca preturile au sa tot creasca fiindca nu au fost luate la timp masurile economice necesare.
"Unele scumpiri sunt obiective si nu le poti contracara fiindca tin de economia mondiala, dar multe insa vor putea fi rezolvate prin proiecte pe termen mediu si lung. Solutii miraculoase nu exista", a declarat Diaconescu care avertizeaza ca "din iarna lucrurile vor deveni atat de drastice incat ne asteptam ca romanii sa iasa in strada, sa sparga geamurile la guvern indiferent de cine se va afla acolo".
Spusele lui Diaconescu au fost intarite si de catre vicepresedintele liberal, Norica Nicolai, care spune ca, pentru moment, nu exista solutii privind preturile mari la energie. "Intalnirile organizate de presedintele Basescu sunt un exercitiu jalnic de imagine. Altceva trebuia discutat acolo, despre energia alternativa fiindca nu avem solutii momentan", spune Nicolai, care a mai anuntat ca este foarte posibil sa candideze la parlamentare la Arad.
(HotNews.ro Luni, 7 iulie 2008, 23:12)

Incep acest articol cu declaratiile unor oameni care sunt vremelnic la ocarmuirea acestei tari sau care au un cuvant de spus in ceea ce priveste mersul economiei si vietii social politice din Romania. Citind aceste stiri ti se umple sufletul de groaza si te gandesti mai cu luare aminte la urmarile dramatice pe care le poate avea aceasta avalansa de scumpiri care se tin lant intr-un tavalug de neoprit alimentat de un proces inflationist care parca nu se va sfarsi niciodata pe acest pamant. Pentru ca, nu-i asa, si la case mai mari se intampla aceste fenomene iar notiunea de inflatie este arhicunoscuta de toata lumea. Daca analizam aceste fenomene social-economice fara sa tinem seama si de latura lor psihologica si spirituala ajungem sa intocmim doar niste analize statistice, matematice care sa reflecte doar efectele acestor procese care au loc in societate si economie. Iar cauza ca de obicei o sa se spuna ca pe primul loc este inflatia.
Dar ce este in realitate inflatia?
Ca definitie pragmatica inflatia este un dezechilibru major prezent în economia oricărei ţări, reprezentat de o creştere generalizată a preţurilor şi de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naţionale.Inflaţia este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Bancii Centrale, se coordonează şi conduc la o stabilitate a preturilor de consum.
Analizand acest proces din punct de vedete pur tehnic, constatam ca la radacina manifestarii acestui proces, principala cauza o reprezinta cresterea preturilor care genereaza o putere de cumparare mai mica in moneda nationala. Crescand preturile oamenii simt cum cosul lor zilnic de subzistenta e mai gol ca de obicei, cumparand de aceiasi bani produse mai putine. In acest moment apare tragedia sociala care o simt pe pielea lor consumatorii finali, adica oamenii ca membrii ai societatii. In acest moment apar revendicarile sociale, oamenii incep sa fie nemultumiti cerand ca si pretul muncii lor pe care o vand companiilor sa creasca, deci cer marirea salariilor. La presiunea sindicatelor si ale unor interese politice din partea partidelor aflate in opozitie, guvernantii adopta anumite masuri politice alaturi de Banca Centrala pentru a potolii nemultumirea maselor. Astfel, se hotareste marirea salariului minim pe economie, se dau anumite facilitati celor cu venituri mici si alte masuri ce tin de interventia statului in economie pentru a contracara, stavili si micsora efectele inflatiei asupra populatiei. Crescand salariile oamenilor, cresc si impozitele platite de acestia la stat cat si preturile produselor si serviciilor furnizate de companii deoarece aceste costuri sunt reflectate in preturile finale.
Si... ajungem de unde am plecat! Cresc iar preturile.
Aceasta roata inflationista analizata si studiata indelung doar din punct de vedere stiintific de marii economisti ai lumii se poate oprii doar printr-un singur lucru. Cresterea productivitatii muncii. Adica mai pe romaneste, cu aceleasi resurse financiare, materiale si umane companiile sa produca mai multe produse pentru ca oferta sa creasca, contracarand prin aceasta crestere productiva tendinta cresterii preturilor.
Adica, de exemplu, de aceiasi bani sa se poata cumpara mai multe produse si servicii.
Toate bune si frumoase pana acum in analiza noastra economica. Am inteles fenomenul si ne punem intrebari cu privire la solutiile rezolvarii acestei probleme.
In acest moment insa se strecoara o omisiune in analiza noastra. Nu am luat in considerare latura psihologica a patronatului, care urmareste oricum cresterea productivitatii muncii, cu si fara inflatie, dar care nu doreste in acelasi timp sa plateasca forta de munca la nivelul ei real.
De ce? ... Ne vom intreba!
Raspunsul e simplu! Din lacomie!
Poate unii or sa fie surprinsi de acest lucru, poate altii incercand sa aprofundeze analiza pur economica vor sa ma contrazica. Dar cert este ca aceasta lacomie a pus stapanire pe inimile tuturor. Toti angajatorii vor sa castige din ce in ce mai mult fara sa gandeasca din punct de vedere al managementului resurselor umane ca vor pierde mai mult mai tarziu prin pierderea oamenilor calificati si formati chiar in cadrul companiei lor, prin plecarea acestora la alte companii care urmaresc sa angajeze oameni gata calificati si pregatiti profesional, fara insa a oferi salarii cu mult mai mari decat cele pe care le au deja angajatii in acel moment, tot din cauza lacomiei binenteles.
Acest fapt genereaza o rata de crestere generala a nivelului salariilor mai mica decat rata de crestere a preturilor, care in timp are tot un aspect inflationist.
Lacomia patronatului nu are margini. Cu cat veniturile lor cresc judeca cu jumatati de masura nevoile si revendicarile angajatilor, uitand ca pe acest pamant suntem trecatori, vremelnici si ca mancam fiecare doar cu o gura.
Daca ar exista o trezire spirituala in acest sens, practic imposibila in conditiile alterarii societatii umane de astazi, atunci toti cei care vor sa intreprinda afaceri, toti cei care dezvolta afaceri mai mari sau mai mici, ar pune pret mai mult pe contravaloarea muncii vandute de angajatii lor, si ar plati-o mai scump, la adevarata ei valoare. Ar renunta la snobism, lux exagerat, extravaganta, risipa voita, mandrie exarcerbata exprimata prin cheltuieli extraordinar de mari fara rost, sfidarea opiniei publice prin diferite actiuni si cheltuieli pe lucruri si servicii ilogice si fara sens, fitze si gesturi costisitoare, alte cheltuieli provenite din nevoia de a epata si impresiona pe cei multi si saraci.
In loc sa cheltuiasca foarte multi bani pe excursii foarte scumpe in strainatate, pe banii castigati din “inselarea la cantar” a muncii cumparate de la angajati, sau sa cheltuiasca bani pe extravagante si lux exagerat, mai bine ar cantarii mai corect si ar aprecia just contravaloarea muncii depuse de cei care muncesc in afacerile lor platindu-le onest si cinstit munca depusa.
Repet! Acest lucru e aproape imposibil in societatea contemporana, dar macar trebuie spus lucrurilor pe nume si sa tragem un semnal de alarma pentru cei responsabili fata de vietile si familiile celor carora le cumpara munca pe bani putini spre propasirea lor personala. E foarte simlu pentru un administrator de firma sa renunte la putin din profitul sau pentru a multumi pe angajat. Dar lacomia din suflet ii spune de exemplu ca mai bine sa isi cumpere in leasing pe firma o masina foarte scumpa sa impresioneze cu ea pe cei din jur decat sa maresca putin salariul lunar al angajatului.
Lacomia este izvorata din mandrie, iar cum in societatea contemporana cei care au dezvoltat afaceri sunt proveniti din randul marii mase de romani care au fost tinuti sub dictatura comunista, si care au avut un dram de curaj amestecat cu nebunie, si dupa evenimentele din 1989 au incercat sa devina intreprinzatori, acum are loc in sufletele lor un fel de proces de refulare a ambitiilor si frustrarilor, uitand de unde au plecat.
Inflatia poate fi stopata in mare masura si prin stoparea lacomiei patronatului care trebuie sa inteleaga ca numai prin priceperea si experienta angajatilor pot castiga si mai mult, dar aceste valori si calitati ale oamenilor trebuiesc remunerate cu bun simt si just.
Lacomia oamenilor de afaceri genereaza practic inflatia si este asemenea acelei scantei la bujie a motorului.
In societatea comunista munca era rasplatita conform unor grile de functii, care se pastreaza si astazi in sectorul bugetar. Uneori aceste grile sunt mai mult sau mai putin obiective, generand uneori si in acest sector nemultumiri salariale justificate.
Binenteles ca sunt si multe revendicari salariale nejustificate, dar noi vorbim doar despre acele aspecte obiective si oportune in societatea romaneasca.
In concluzie, preturile cresc si datorita lacomiei ca fenomen social, venita din partea celor care ar trebui sa concureze pe piata prin produse si servicii ieftine, calitative si competitive obtinute cu resurse financiare, materiale si umane de calitate.
Toate acestea costa oameni buni.
Rasplatitile pe masura!

Ec. Gheorghe Marius
http://gheorghemarius.uv.ro/