10 iul. 2008


Singuratatea, psihoza sau realitate?
Scurta analiza a deznadejdii tinerilor in clipe de singuratate.

In zilele noastre intalnim tot mai des in randul tinerilor cazuri disperate de baieti sau fete care ajung la culmi inalte ale disperarii din cauza unei psihoze generate de singuratate. Vedem cum tineri de ambele sexe ajung pana in pragul sinuciderii din cauza unor deceptii in dragoste sau tradari sentimentale ale partenerilor.

Binenteles ca fenomenul singuratatii se manifesta la toate varstele, dar mai pregnant se manifesta cu urmari grave la tineri si la batranii parasiti de familiile lor.
Dar acum doresc sa ma refer numai la tinerii care sufera sufleteste din cauza singuratatii.

Tinerii prin natura lor sunt la inceput de drum in viata si au o experienta limitata cu privire la relatiile interumane. De asemenea tineretea si vigoarea cu care se manifesta in societate ii fac sa se ataseze sufleteste unii de altii mult mai puternic. Nu intamplator tinerii adolescenti, baieti sau fete, formeaza mici “gasti” manifestandu-se in cadrul acestor grupuri solidar si simtindu-se mai puternici. Este de fapt o iluzie in ceea ce priveste notiunea de siguranta, ei fiind tot la fel de vulnerabili la stimulii societatii ca si cand ar fi singuri.

Ei bine, acesti tineri sunt foarte vulnerabili si la anumite caderi psihice provocate de tradari in dragoste sau singuratate.
La tradarile in dragoste, cand tanarul se simte dintr-o data parasit de partener, in sufletul sau ramane un mare gol si pur si simplu se simte neajutorat, singur, fara o tinta in viitor, sau un sprijin moral. Aceasta stare se poate acutiza si intr-un moment de deznadejde majora se poate ajunge chiar la gesturi necugetate.
De asemenea, tinerii care nu au reusit inca sa gaseasca un partener cu care sa-si impartaseasca gandurile si experientele, se simt deznadajduiti, dezorientati, lipsiti de vigoare si isi fac tot felul de complexe cu privire la starea lor psihica, fizica si morala.
Ce este important este faptul ca in toate cazurile tinerii trec printr-o perioada de cadere psihica sau deznadejde pricinuite de stimuli sufletesti inexplicabili de catre ei.

Din punct de vedere al religiei crestine ortodoxe, fenomenul singuratatii este foarte simplu de combatut.
Omul necredincios, cand se simpe parasit de toti cei din jurul sau, se afla exact ca un condamnat la inchisoare inchis in celula sa, intr-un penitenciar format din sute de celule. Sunt despartiti de cei din jurul sau prin ziduri nevazute care nu le permit sa comunice unii de altii. Chiar daca cineva incearca sa comunice cu ei, psihoza singuratatii din creierul lor nu le permit sa se apropie cu sufletul de ceilalti.

Ideea este ca niciodata nu suntem singuri.

Aceasta viata materiala pe care o traim in prezent trebuie inteleasa ca un inceput al vesniciei noastre. Chiar daca traim in trupuri materiale, sufletele deja s-au nascut spre vesnicie. De fapt sufletul a fost daruit spre vesnicie de catre Dumnezeu inca de la actul procreeri, aflandu-se pentru noua luni in pantecele mamei fizice. De fiecare data cand ne simtim singuri, parasiti si tradati de cei apropiati sa ne sprijinim cu putere si sa plangem pe umarul Mantuitorului, sa ne tinem strans de El, sa nu i-L parasim. Sa ne rugam in singuratatea noastra Mantuitorului Iisus Hristos si ingerului nostru pazitor pe care il avem de la botez sa ne ajute si sa ne sprijine ori de cate ori avem nevoie si-i cerem ajutorul, impotriva atacurilor duhurilor cazute in mandrie care incearca pe orice cale sa ne duca in deznadejde, disperare, moarte spirituala.

Un om credincios nu dispera cand este parasit de ceilalti oameni. El nu intra in panica si nu dispera cand este tradat. Este constient ca orice actiune venita din partea oamenilor are radacini si cauze provenite din impulsurile energetice negative produse de catre ingerii cazuti, diavolii, asupra celui care il paraseste. In acele momente omul credincios incepe sa inalte spre cer rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu nostru cel in Treime laudat, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, sa lumineze mintea si sufletul celui care a gresit fata de el.
Prin rugaciune, omul credincios capata putere, se intareste sufleteste, se lumineaza si este calauzit in viitor cum sa actioneze spre restabilirea lucrurilor in fagasul lor real.

O sa-mi spuneti ca exista multe cazuri cand oameni credinciosi au procedat asa si totusi nu s-au restabilit lucrurile, ba chiar s-au inrautatit. Ei bine, in acest moment avem de-a face cu prestiinta lui Dumnezeu care stie cel mai bine ce este bine si ce nu pentru mantuirea sufletului nostru. Inseamna ca acea legatura de prietenie sau legatura sentimentala nu este benefica pentru omul respectiv si Dumnezeu in marea sa dragoste fata de el nu-i permite sa continue acea relatie in viitor.

De aceea, este foarte important ca la inceputul unei relatii sentimentale ale tinerilor, acestia sa aiba binecuvantarea parintilor lor. Parintii sa fie primii care afla despre starea emotionala a copiilor lor la inceputul unei relatii sentimentale. Cand nu se tine cont de acest fapt, ba mai mult, cand relatiile sunt bazate pe interese materiale, pe atractie fizica primara sau pe orice altceva in afara de dragoste curata, in final se ajunge la deznodaminte dramatice: divorturi, separarea copiilor rezultati din acea relatie, situatii tensionate, chiar sinucidere. Nu este de mirare ca la ora actuala numarul divorturilor a ajuns la cote alarmante, iar tribunalele sunt pline de cazuri din ce in ce mai dramatice.

Judecatile lui Dumnezeu sunt de cele mai multe ori de neinteles pentru noi. Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe au scris tomuri intregi despre judecatile lui Dumnezeu, unde s-au dat exemple concrete traite de contemporanii lor si relevate catre acesti sfinti prin revelatii dumnezeiesti.

De aceea, in concluzie, parintii au un rol foarte mare de a-si creste copii in preajma Bisericii. Sa-i duca de mici la Biserica, sa-i invete sa se roage impreuna cu ei, sa fie alaturi de ei cand trec prin clipe grele si sa-i sprijine moral prin sfaturi si indemnuri spre curatire spirituala.
Sa luptam pe orice cale pentru intarirea familiei, aceasta sfanta institutie binecuvantata de Dumnezeu intre barbat si femeie, si sa avem grija de tinerii nostrii care sunt foarte vulnerabili la atacurile energetice negative ale societatii de consum, ale ingerilor cazuti in nesupunere, ale oamenilor necredinciosi care incearca sa profite material de pe urma lor.
Tineri, nu uitati, cei care va fac sa plangeti nu merita lacrimile voastre, iar cei care le merita nu va vor face niciodata sa plangeti.