23 oct. 2008

Criza financiara in Romania? Nu! Criza morala!

Asa cum aminteam intr-un articol anterior, lacomia oamenilor este factorul primordial al cresterii preturilor. Si cand spun oamenilor nu ma refer doar la oamenii de afaceri ci la intreaga societate romaneasca care este obsedata de ideea obtinerii de venituri si avantaje pe cai cat mai usoare.
Acum vreau sa ma refer insa la un alt aspect al societatii noastre romanesti si anume la asa zisa "criza financiara" din Romania noastra draga.
Dupa cum se stie criza financiara si-a aratat coltii mai intai in cea mai dezvolatata economie de pe Terra si anume in Statele Unite ale Americii, incepand cu criza imobiliara si mai apoi ca un lant trofic s-a ajuns chiar la un colaps bancar. USA a luat o masura cat se poate de ciudata pentru a salva "economia" si anume a "nationalizat" cateva institutii financiare printre care si colosul AIG. Aceasta "nationalizare" de fapt este o masura cat se poate de necesara dar pe de alta parte foarte controversata deoarece s-au cumparat actiunile acestor companii de catre statul american, cu bani publici, pentru a salva de fapt afacerile proprietarilor de banci, acestia incasand contravaloarea actiunilor. Astfel, putem spune ca in USA exista capitalism pentru cei multi si contribuabili si "comunism" pentru cei bogati. In Germania nu s-a procedat asa, lasandu-se libere parghiile economiei de piata si cazand in faliment una din bancile lor mari Hypo Real Estate.
Trecand in Romania, unde economia noastra este sublima, neexistand relatii contractuale deosebite cu societati financiare mari occidentale am fost protejati pana in prezent de probleme de acest gen. Salutara este activitatea bravului Guvernator al BNR Mugur Isarescu care incearca pe toate caile sa pondereze lacomia bancherilor romani care profitand de problemele din curtile vecinilor incearca sa creeze o "criza de incredere" in sistemul financiar bancar prin marirea nejustificata a dobanzilor la credite.
Acest aspect mai accentueaza inca o data profilul bogatului nemilostiv care incearca pe orice cale sa scoata profit pe spinarea celor care muncesc din greu pentru ei.
O alta speta de acest gen o gasim in domeniul petrolier unde desi barilului de petrol i-a scazut pretul la nivel mondial la jumatate din vara acestui an pana in prezent, iar la noi pretul benzinei la pompa scade cu ... 11 bani. Profiturile cresc pentru proprietarii afacerilor iar salariile angajatilor raman aceleasi de anul trecut.
Oare ce explicatie putem gasi unor astfel de situatii? Dumneavoastra ce credeti?

Eu gasesc un singur raspuns. Lacomia.

Aspectele amintite tin de macroeconomie, dar sa ne uitam in jurul nostru sa vedem la nivel microeconomic ce atitudine de sacali nesatui au romanii nostrii care in momentul cand au ceva de oferit cer cat mai mult ... sa scoata "ban la ban".... iar cand au ceva de cumparat sunt nemultumiti si se vaita ca e prea scump. Aspecte banale dar care spun multe despre profilul alterat al romanilor care de 20 de ani incoace au o atitudine frustanta si foarte evaziva fata de conceptul de munca. Se face tot posibilul sa se castige cat mai usor si mult in detrimentul unor concepte morale, etice si echitabile.

Cum sa functioneze normal o societate cand toti membrii ei, fiecare in felul lor, incearca sa se insele unul pe altul? Si ca exemple va pot da urmatoarele: patronul incerca sa dea salarii cat mai mici iar angajatul incerca sa munceasca cat mai putin si fara implicare chiar daca poate este motivat, producatorii de orice fel cer pe produse cat nu face, prestatorii de servicii au tarife nejustificate de cheltuielile facute, functionarii publici care au o oarecare siguranta financiara nu muncesc la randamentul dorit, statul care plateste prost unii bugetari (invatamant), medici care cer spaga pentru orice serviciu cu un tupeu fantastic, si chiar daca nu-l cer dau de inteles prin comportament ca trebuie sa "sari cu banu'". Cum sa traim bine si sa existe coeziune sociala?

Singurii din aceasta tara care contribuie din greu la prosperitatea poporului sunt romanii plecati la munca in strainatate care muncesc din greu uneori in conditii nu tocmai bune pentru salarii cu mult mai mici decat cele ale cetatenilor tarii respective. Acestia trimit bani in tara sa isi intretina familiile si dupa urma lor se dezvolta in mare parte si unele industrii (constructii, bunuri de larg consum, IT&C, etc.). Daca prin absurd sa consideram ca se vor intoarce in tara acesti conationali, cine va mai contribui masiv la cresterea PIB-ului? Economia noastra care exporta foarte putin?
Categoric nu!

In concluzie ajung la ideea ca in Romania va fi bine cand acest popor, tavalit de-a lungul istoriei de multe popoare migratoare, care si-au lasat amprenta genetica asupra sa, se va trezi si va declansa o revolutie morala incepand de la cel mai neimportant cetatean si terminand cu elitele.

Singurul model de umanitate ce trebuie copiat este cel al lui Hristos care ne-a trasat reperele si caile ce trebuiesc strabatute pentru a ne desavarsi conditia noastra umana.

Imi doresc ca peste nu mult timp sa ne capatam si noi respectul in lume pentru renumele nostru de popor de oameni seriosi, muncitori, cinstiti si de onoare. Suna rau? Sau pare imposibil? Ce ziceti?


Ec. Gheorghe Marius
http://gheorghemarius.uv.ro