26 mar. 2010

Sarbatorile Pascale, prilej de alinare a sufletelor.

Pentru o persoana spirituala, care se ghideaza in viata dupa principii morale izvorite din crestinism, Sarbatorile Pascale reprezinta un prilej de impacare cu sine insusi si cu Dumnezeu. Odata cu venirea primaverii, aceste sarbatori sfinte ne dau speranta si incredere in ajutorul divin.

Intram in Saptamana Patimilor cand sarbatorim si omagiem sacrificiul suprem facut de Dumnezeu Omul, Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu.... iubitul nostru Hristos Iisus.

Pentru oamenii fara traire spirituala, pentru ateii care nu au constiinta de sine, si care nu realizeaza ca in aceasta viata suntem suflete incatusate in materie, aceste sarbatori au o valoare doar de cutuma, de traditie, dand importanta doar aspectelor exterioare ce tin de manifastare si de traditia culinara. Nu constientizeaza importanta spirituala, nu realizeaza ce bulversare este in aceste zile in lumea nevazuta in care traim concomitent cu lumea materiala, cu sufletul ca dualitate, dar nu o putem percepe cu simturile trupului cuantic.

Acum fortele raului sunt ofensate, sunt bulversate, li se amintesc de sfarsitul ce va sa fie, prin toate omagiile, slujbele si manifestarile crestine ce au loc in Saptamana Patimilor. Prin fiecare gest crestin, fiecare slujba speciala sau manifestare traditionala (oua rosii, sacrificarea mielului Pascal, procesiuni, etc.), puterile iadului se ofenseaza, se tulbura, se ingrijoreaza de sfarsitul nimicitor ce va sa fie, amintindu-si de marea infrangere pe care au suferit-o cand din trupul lui Iisus Hristos pe cruce a iesit in acest iad contemporan insusi Fiul Lui Dumnezeu, prin taina dumnezeiasca nascut ca om in trup de muritor.

Ce lumina mare s-a facut in iad in acel moment cand Iisus a spus pe cruce: "Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?", dandu-si sufletul.

In acel moment portile iadului, ale intunericului, ale nedragostei, ale lipsei de Dumnezeu s-au spart, facandu-se lumina mare si fugind de la fata lui Hristos intunecatele fapturi ale ingerilor cazuti ce au stapanirea acestei lumi vremelnice. Din acel moment langa Fiul Omului au venit toti cei care l-au iubit sincer pe Dumnezeu in Vechiul Legamant, incepand cu Adam si Eva, protoparintii nostrii, toti proorocii, si toti cei care au avut viata sfanta si au putut suporta lumina si dragostea dumnezeiasca a lui Hristos. Toti cei salvati atunci din iadul suferintei au fost inaltati la cerurile sfinte in Rai impreuna cu Hristos Iisus, lasand deschisa calea si spre ceilalti care au murit, de atunci pana azi si pana la sfarsitul acestei lumi. Pana la invierea de a treia zi, in Duminica Invierii, au avut loc aceste lucruri nesesizabile si nevazute, de taina, pentru cei din lumea incatusata in timp si materie, din lumea fizica. De fapt, in lumea fizica au avut loc fenomene neobisnuite, care au dat de gandit ucigasilor Lui ca acel om care a murit pe cruce nu era un om oarecare. In sfintele evanghelii se spune ca a avut loc un cutremur mare, ca in templul lui Solomon catapeteasma care era din piatra s-a sfasiat, s-a crapat in doua. Au inviat morti si au avut loc vindecari miraculoase care au inspaimantat pe oamenii din Ierusalim.

Deci, asa se explica pe scurt, taina Invierii Domnului si scopul Nasterii, vietii si mortii pe cruce a lui Iisus. Numai Fiul lui Dumnezeu avea aceasta competenta divina sa produca aceste modificari in mersul lucrurilor, de la blestemul lui Adam din Eden si pana la Inviere. Niciun om, cat de cuvios si sfant ar fi trait pe acest pamant plin de ispite, razboaie, necazuri, boli si durere, nu ar fi avut capacitatea si posibilitatea sa patrunda dupa moarte in intunericul iadului, sa il lumineze cu lumina sfanta si sa deschida definitiv calea spre Rai, dand posibilitatea in continuare celor care traiesc o viata cuvioasa sa mearga la Creatorul lor cu sufletul.

Portile iadului au fost deschise definitiv si din acel moment oamenii nu mai sunt sortiti iadului chiar daca au avut viata cuvioasa.

Aceasta e marea Taina a Invierii!

Asa trebuie inteleasa aceasta mare fapta a lui Iisus Hristos, care ne-a salvat de sentinta la iad dupa moarte, data de Dumnezeu Tatal lui Adam si consoartei sale Eva, cand au incalcat porunca dragostei in Eden.

Iisus Hristos, Salvatorul nostru de la iad, Mantuitorul nostru si Dumnezeul nostru, ca persoana a Sfintei Treimi.

Aceasta e semnificatia Sarbatorilor Pascale.

De aceea in aceste zile trebuie sa facem fapte placute lui Dumnezeu, sa ne para rau de toate rautatile facute, sa ne caim de pacate, sa le marturisim celor care sunt competenti sa le dezlege, adica duhovnicilor.

Fratii mei, cei ce cititi aceste randuri, va chem la o viata demna, plina de fapte bune, fara intentii si ganduri rele, plina de compasiune si intelegere. Sa fim mai buni si mai ingaduitori cu cei care gresesc fata de noi. Sa fim mai civilizati, mai amabili, mai sensibili la durerile si necazurile celor de langa noi, sa fim mai cu luare aminte la glasul Domnului Iisus Hristos care ne cheama in permanenta pe drumul deschis de El de la Inviere si de la ridicarea la cer in ziua Inaltarii, dupa cele 40 de zile de la Inviere.

Numai asa, acest neam al nostru poate deveni mai bun, mai responsabil, mai respectat de celelalte neamuri.
Sa incepem sa fim mai buni fiecare dintre noi chiar din acest moment.
Si asemeni talharului de pe cruce care l-a recunoscut pe Iisus ca Dumnezeu si Mantuitor strig si eu: Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul si ia-ma in Imparatia ta!
Va rog sa ma iertati daca am gresit sau am ofensat pe cineva prin aceste randuri!
Cu dragoste, acelasi Marius Gheorghe.

7 comentarii:

  1. "Umanităţii rătăcite şi dominate de puterea răului, de egoism şi frică, Domnul înviat îi oferă în dar iubirea Sa care iartă, împacă şi deschide inima speranţei." Papa Ioan Paul al II-lea.
    Această sărbătoare ne oferă în dar iubirea, ne împacă şi ne deschide inima rătăcită şi dominată de puterea răului...
    Paşte fericit!

    RăspundețiȘtergere
  2. asa este... sa fim cat de buni putem... sa-i iertam pe cei ce ne-au gresit, desi uneori e cam greu... mai ales cand ei persista in rautate si greseli... dar ideea e sa fim cat mai buni zilele astea, sa ne spovedim si sa postim, sa-l primim pe Dzeu in suflet si sa ne bucuram de invierea Lui !

    Sarbatori Fericite!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt ateu si pot afirma fara sa gresesc ca am si trairi spirituale si constiinta de sine. Ele nu sunt caracteristice doar celor care au ales sa-si traiasca singura viata dovedita pina acum sub o penitenta continua pentru un pacat imaginar.

    RăspundețiȘtergere
  4. QUOTE (Marius Gheorghe @ Apr 28 2010, 08:58 AM)
    Stimate domnule Octav,
    Pentru a intelege mai bine sensul sacrificiului Mantuitorului Hristos te rog sa citesti acest articol: http://gheorghemarius.blogspot.com/2010/03...de-alinare.html

    Te rog citese si articolul si daca mai ai neclaritati poti sa intrebi un bun duhovnic care te poate lumina.

    ************
    Da, l-am citit pentru ca m-ai rugat sa o fac, draga dle Marius.

    Probabil ca orice ti-as spune, este in van. Vorbele mele se vor lovi de stanca dogmelor...

    Am gasit, dle Marius, printre numeroase altele, o vorba, uite asta:
    "Pentru oamenii fara traire spirituala, pentru ateii care nu au constiinta de sine,",

    care demonstreaza ca nu stapanesti notiunile de baza, dar asta nu te impiedica sa dai lectii de bun crestin propovaduitor.

    Constiinta de sine au fix 8 specii in intreaga lume, printre care a omului este cea mai dezvoltata. Celelalte sapte sunt: gorilele, cimpanzeii, orangutanii, bonobo, delfinii, elefantii, orcile si garagatele.

    Este randul meu sa te invit sa citesti despre constiinta de sine:
    http://adevarsiconstiinta.wordpress.com/20...tiinta-de-sine/







    ***************
    QUOTE (Marius Gheorghe @ Apr 28 2010, 08:58 AM)
    Numai prin existenta si moartea unui om foarte curat, fara de pacat care prin stralucirea sufletului sau ar fi putut redeschide calea care Rai era posibila o impacare cu Dumnezeu. Si cum nu e posibila existenta acestui om printre noi, a fost nevoit Tatal sa intrupeze pe insusi Fiul Sau si sa treaca prin moarte umlitoare care sa sfideze mandria puterilor intunericului....

    *******************
    Stii ce ai spus aici? Uite:
    Numai prin moartea unui om foarte curat, fara de pacat era posibila o impacare cu Dumnezeu.

    Un lucru imi este clar: pe scara de valori acceptata de mine, nu poate exista gandul macar, ca Dumnezeu iubeste moartea, si ca astfel, Iisus trebuia sacrificat!

    Nu pot, nu te supara pe mine.

    Insasi el spunea - si aici aduc iarasi un citat de pe blogul tau -:"Ce lumina mare s-a facut in iad in acel moment cand Iisus a spus pe cruce: "Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?", dandu-si sufletul.

    De ce m-ai parasit spune, dle Marius, de ce m-ai parasit!
    Oare limba romana nu mai are acelasi sens pentru noi toti?

    Spui ca "ce lumina s-a facut in iad"?
    Aici nu te contrazic deloc, asa este: erau artificii pe cerul iadului, sarbatorind succesul manipularii credinciosilor in Dumnezeu, de a-l ucide pe Iisus Cristos, cel trimis de Dumnezeu sa-i invete Calea, Adevarul si Viata!

    Pana nu vei realiza ca prin atitudinea ta aprobi de fapt uciderea lui Iisus, nici nu ai cum sa intelegi cele ce-ti spun.

    RăspundețiȘtergere
  5. Stimate domnule Octav,
    Am citit acel articol ( http://adevarsiconstiinta.wordpress.com/2010/02/07/constiinta-de-sine/ )si am inteles un singur lucru. Sunteti un om care cauta adevarul despre originea vietii si scopul acesteia. Nu vreau sa intru in polemica, dar acele definitii sunt date de cine? Ati spus ca omul este un animal??!?!!
    E adevarat ca are instincte animalice care trebuiesc controlate, dar omul este cea mai sofisticata creatie a lui Dumnezeu, din cate cunoastem noi. Daca sunteti ateu, e greu sa credeti teoria creationista. Si mai constat ca dumneavoastra nu suportati notiunea de ... Dumnezeu, si puneti accent pe stiinta.
    Oricum, sper ca poate veti intelege vreodata Taina Mantuirii omului. Daca nu...

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa-ti raspund:

    Omul este o minte gazduita de creierul unui corp de animal, corp guvernat de instincte.
    Copilul de om este un 'altoi', sadit in mintea trupului de catre educatia constiintelor parintilor. Iar trupul copilului, este rodul imperecherii trupurilor parintilor, sub impulsul instinctelor. Mintea constienta a copilului, este trezita de constiintele parintilor, prin educare.
    Daca aceasta educatie ar lipsi cu desavarsire, atunci micutul nu va mai ajunge om, ci o salbaticiune!
    Lucru ce nu se mai intampla printre celelalte vietuitoare ale planetei: orice pui de animal, crescut izolat de parinti, la maturitate va deveni identic in comportament cu parintii sai, fie el pisoi, caine, sau... paianjen.
    Numai mintea omului este rodul muncii constiintelor parintilor sai,in primii 7 ani, si rolul scolii pe mai departe.
    Toate acestea se petrec urmand un scenariu scris si pus in scena de Dumnezeu.

    Asta asa, pentru ca ai spus ca omul este un animal, si pentru ca nici eu nu imi doresc sa intram in polemica... :)

    Raspunsul tau este asteptat si pe forum, sa stii...
    Iar in pagina:
    http://www.roportal.ro/discutii/ftopic66811-50.html
    mesajul #59, fac o destainuire, si m-as bucura daca vei avea binevointa de a o cunoaste...

    RăspundețiȘtergere
  7. Tocmai ati enuntat o noua dogma. Poate gasiti prozeliti sa constituiti o noua confesiune scientologica.
    Suntem liberi sa alegem in viata orice credinta. De asemenea atei nu exista, fiecare are o credinta proprie fie ca se increde in bani, situatii materiale, in dogme scientologice sau alti idoli moderni.
    Eu declar public faptul ca sunt crestin, cred in Dumnezeu Creatorul dupa chipul si infatisarea Caruia suntem conceputi de El.
    Domnule Octav, va mai rog sa incetam acest dialog zadarnic si va doresc numai bine.

    RăspundețiȘtergere