Nedragostea de aproapele nostru.

Urmaresc cu atentie cursul evenimentelor in cazul tragediei de la maternitatea Giulesti si sunt oripilat de atitudinea generala pe care au avut-o toti cei aflati in acel loc la momentul producerii tragediei. Privesc imaginile luate de camera video de supraveghere si ma intreb fara sa gasesc un raspuns logic de ce s-a ajuns la acest deznodamant. De fapt, aici avem inca o dovada a starii de adormire spirituala in care se afla societatea romaneasca.
Ce inseamna acest fapt?
Adica in societatea romaneasca s-a instalat un duh al ignorantei, al iresponsabilitatii, al neseriozitatii care duce aceasta tara din ce in ce mai mult pe marginea unei prapastii fara fund care se numeste IAD.
Acei oameni care erau platiti sa poarte de grija acelor mici vlastare pentru care Hristos a depus dragoste si maiestrie la crearea lor in pantecele acelor mame distruse psihic in urma incidentului, in loc sa arate dragoste si grija fata de acei bebelusi stateau la o mica petrecere, culmea dedicata in cinstea Maicii Domnului.
Cata ignoranta si cata lipsa de dragoste fata de oameni este in aceasta tara!
Nedragostea de aproapele nostru duce la :
- Cresterea infractionalitatii generale mai ales a infractiunilor cu violenta;
- Cresterea cazurilor de divorturi;
- Conflicte intre clase sociale;
- Cresterea numarului de cazuri de abandon familial;
- Cresterea numarului de sinucideri;
- Conflicte intre patronate si salariati in urma exploatarii oamenilor prin profitarea de lipsa a locurilor de munca; etc. etc. etc.

Ce ramane de facut? Cum iesim din acest somn inselator?

Este foarte de greu de iesit din acest marasm. Lipsa de omenie si de bun simt, tupeul si nesimtirea sufleteasca nu se pot elimina usor intr-o societate. Numai o reforma moral-crestina la nivel national poate sa mai atenueze din aceste efecte devastatoare.
Lipsa lui Dumnezeu din inimile noastre, inmultirea ateilor liberi cugetatori, trairea unei vieti guvernata numai de bani si avantaje materiale, duc inevitabil la un final tragic.

Sunt convins ca o sa se gaseasca cineva sa critice aceste ganduri ale mele, dar nu am vorbit decat din dragoste fata de Dumnezeu si de oameni.

Trebuie sa devenim din nou Oameni!
Caci Fiul Omului ne-a deschis din nou calea catre Tatal.
Sa primim pe Iisus in inimile noastre prin marturisirea curata a tuturor rautatilor si faptelor rele pe care le-am facut si prin cuminecare cu Sfintele Lui Taine!
Asa vom deveni mai buni mai responsabili si mai cu ... dragoste fata de aproapele nostru.

Dumnezeu sa lumineze calea acestui popor din ce in ce mai pagan, care isi zice ca e crestin!