Despre ... noi!

De multe ori aud pareri de la diversi cetateni precum ca romanii sunt un popor deosebit, ca sunt oameni de nadejde, muncitori, harnici si gospodari. Banuiesc ca acesti oameni sunt patrioti, isi iubesc tara si locurile unde s-au nascut si le respect punctul de vedere.

Insa... haideti sa vedem si parerea altor oameni din strainatate despre romani in general, pareri poate de multe ori exagerate dar pe fundal avand un dram de adevar.

Sa fim sinceri cu noi insine si sa recunoastem ca in tara aceasta exista un foarte mare procentaj de cetateni care corespund acestor caracterizari facute de straini. Ii vedem zilnic pe strada, in magazine, in parcuri si in locuri publice si de multe ori ne provoaca sila si ne simtim inconfortabil in apropierea lor.

Strainii ne percep ca pe un popor aplecaţi la beţie şi la lăcomie; spiritul poporului este grosolan şi necioplit, ca suntem porniţi pe harţă şi pe ceartă şi veşnic nemulţumiţi, oricum ar sta lucrurile.

De asemenea, suntem perceputi ca un popor care are un procentaj foarte mare de persoane predispuse spre infractionalitate, mulţi tîlhari şi hoţi de drumul mare.

Romanii sunt perceputi in marea majoritate ca sunt neîngrijiţi, atît ei, cît şi casele lor, ca au o infatisare foarte aspra, privire urata, in schimb sunt foarte răbdători la munci şi lipsuri.

Romanii sunt priviti ca un popor prin firea lor, nestatornici, îndrăgind norocul şi mai degrabă se lasă pe tînjală fără a se îngriji să deprindă un meşteşug sau să practice vreo artă.

Nu obişnuiesc sa isi recunoasca greselile, sa ceara iertare, decît poate în pragul morţii şi nu mărturisesc la spovedanie decît că au furat sau au ucis; celelalte fapte nu le socotesc drept păcate. Nu le convine sa li se spuna greselile in fata, considerandu-le jigniri si devenind chiar irascibili.

Românii sunt iubitori de noutăţi, înşelători şi neruşinaţi. Nu au rusine fata de cei din jur. Prin strainatate marea majoritate a romanilor se manifesta zgomotos pe strada, vorbesc tare, se manifesta necuviincios, au tinute si atitudini obraznice, merg cu mainile in buzunarul pantalonilor scuipand pe strada, invatati sa se comporte ca in orasul sau satul lor.

Romanii sunt barfitori, foarte invidiosi, nu se iubesc intre ei nici chiar in familii, nu se respecta intre ei. De fapt, notiunea de respect este foarte vaga in mintea romanilor, si daca exista se refera numai la respectul altora fata de ei. In strainatate romanii sunt dispersati, se desconsidera unii pe altii, nu au o atitudine de fratie si nu se ajuta unii pe altii printre straini.

In incheiere amintim faptul ca romanii sunt cel mai blasfemiator popor din lume, avand sute de injuraturi mai ales la adresa divinitatii si a lucrurilor sfinte.

Credeti ca suntem nedreptatiti? Sau, credeti ca intradevar marea majoritate avem cate ceva din cele amintite mai sus? Eu unul ma simt vinovat de unele greseli din cele amintite si imi doresc din suflet sa ma schimb.

Ce e in mintea dumneavoastra acum dupa ce ati citit aceste randuri?
Ma judecati sau imi dati dreptate?

Oricare ar fi impresia lasata de articol va rog sa lasati un comentariu.
Rog sa ma iertati daca am ofensat pe cineva.
Astept reactiile dumneavostra.
Cu respect,
Ec. Gheorghe Marius

Lumea romanasului simplu....

Elemente din viata si societate ce ametesc si bulverseaza pe romanul simplu:
- bani putini, rate la banca, somaj, frica de somaj, copiii la scoala, greva profesorilor, profesori care lasa elevii corigenti pentru a face pregatire particulara pe bani cu ei, scoli comasate, clase desfiintate, preturi mari, salarii mici, salarii nesimtite, pensii nesimtite, smecheri, sacali, rechini, fraieri, sclavi, mafie, trafic de influenta, zanganit de catuse, coruptie, nepotism, patroni nesatui, salariati exploatati si prost platiti, politicieni nesimtiti, tradatori, criminali si hoti necondamnati si eliberati, sosele desfundate, nesimtire in trafic, stiri sumbre si oribile in mass media, perversiuni si prostitutie intelectuala, imprumuturi exorbitante la FMI ce vor fi achitate poate de stranepotii nepotilor sai, lipsa unei locuinte si a utilitatilor de baza, nesiguranta zilei de maine, opulenta unor nababi trufasi care sfideaza pe cei multi cu averile lor, oameni morti de frig si foame pe strazi, medicamente scumpe, medici spagari, spaga generala la nivel de cutuma nationala, nesimtirea bancherilor, profitorii din sistemul bugetar, imoralitatea procurorilor si judecatorilor, partide politice slabe si cu politici facute pe genunchi, neseriozitatea generala din societate, mizerie pe strazi, popi ce boteaza copii in cristelnite pline cu bancnote de valoare mare, vrajitoare, flacari violet, parapsihologi, horoscopul zilnic, politisti care vaneaza contraventii si infractiuni in loc sa le previna, servicii secrete, telefoane ascultate, securistii si nepotii lor, promisiuni desarte si minciuni gogonate ale celor ce ne conduc, jocuri de culise si bucatarii interne ale partidelor politice si ale guvernantilor, clientela politica, incompetenta generala, .... saracie.


Reactia acestor elemente asupra romanasului simplu:
- invidie generala in societate, egoism, imoralitate, tradare, prostitutie, voturi cumparate cu o tuica sau un litru de ulei, ignoranta, inechitate intre romani, imoralitate, pierderea credintei, aviditate dupa bani si averi, manele, kitschuri in arta si cultura, betii, batai, hotii, crime, lipsa de respect fata de cei din jur, lipsa de respect fata de sine insusi, pierderea increderii in sine insusi, sa moara capra vecinului, sa moara vecinul sa-i ia capra, blesteme, injuraturi, incultura, mentinerea mentalitatii egalitariste comuniste, romanasul nu-si mai vede lungul nasului, romanasul crede ca le stie pe toate, toti se pricep la orice, pierderea traditiilor si obiceiurilor stravechi, pierderea sentimentului national, emigrare in masa, romanasul din diaspora arunca cu noroi in cei de acasa de parca el ar provenii din familii de aristrocrati occidentali, trufie cand da de bani, nesimtire, pierderea respectului celor din strainatate, ... il rastigneste pe Hristos!


Posibile solutii de a face lumea sa mai frumoasa:
Pentru a se insanatosii lumea romanasului simplu ar trebui ca acesta sa faca niste lucruri simple cum ar fi:

1. Romanasul ar trebui intai sa-si descopere Dumnezeul sau, pe Hristos Mantuitorul fara de care nu poate face nimic. Sa se intoarca cu fata la Dumnezeu si sa-i asculte invataturile Sale pe care sa le urmeze cu sfintenie. Numai asa poate vietui cu demnitate si cu onoare in aceasta viata vremelnica. Sa-L regaseasca pe Hristos!

2. Sa isi impuna o tabela de valori intr-o ordine sanatoasa. Sa nu se mai inchine banului, pentru care ar fi in stare sa faca multe sacrificii si compromisuri. Sa nu incerce sa isi insuseasca lucruri sau averi pe care nu le merita pentru a avea o viata de huzur, vanzandu-si onoarea, cinstea si sufletul pe bani. Sa nu se vanda zeului Ban!

3. Sa fie mai intelept, sa nu mai blesteme si sa injure. Suntem neamul care avem cele mai multe injurii la adresa lucrurilor sfinte. Romanasul il injura cu dezinvoltura pe Dumnezeu Tatal si pe Hristos.Sa incerce sa fie autodidact, sa se perfectioneze in domeniul in care lucreaza. Sa fie o persoana competenta si serioasa. Sa fie mai serios!

4. Sa respecte traditiile si obiceiurile sfinte ale acestui neam, pentru a nu ajunge un sclav al banului. Duminicile si sarbatorile sfinte sa le petreaca cu piosenie si cu un sentiment de respect fata de divinitate. Se munceste nebuneste chiar si in zilele de Paste si Craciun, nu mai spunem de duminicile de rand. Munceste pe salariatii sai, animalele si utilajele sale fortat impotriva vointei celor care-i slujesc. Si aceasta o face romanasul nesatul pentru zeul Ban. Sa respecte zilele sfinte si sarbatorile cu solemnitate!

5. Sa-si cinsteasca inaintasii, parintii, stramosii si traditiile vechi. Sa cinsteasca pe mama sa Biserica care l-a renascut pentru Rai din apa si Duh Sfant. Sa respecte pe cei mai batrani decat el si pe cei care ocupa functii de raspundere in societate. Sa-si vada lungul nasului!

6. Sa nu aiba gandire infractionala, sa nu doreasca putere calcand pe cadavre, sa nu barfeasca pe nimeni, sa fie mai bland, mai bun, mai milostiv, sa nu fie impulsiv si sa nu comita fapte si acte de violenta, crime sau alte fapte penale. Legile pentru romanasul rau intentionat nu vor fi niciodata prea aspre. El tot acelasi ramane. Un ignorant! Sa fie milostiv, bun si amabil cu cei din jur!

7. Romanasul trebuie sa nu doreasca averi multe care sa-i prisoseasca. El e de obicei un personaj care-si pierde controlul repede cand da de bani si o ia pe cai gresite. Se apuca de baut, de chefuri, sprituri, anturaje dubioase, pune la cale alte manevre necurate de a acapara averi, se imbata sau pierde nopti cu romancute usuratice care se vand ieftin. Alteori, romanasul incearca sa sfideze pe cei cu care a facut banii si averea, construindu-si case mari si luxoase, sfidand pe cei saraci prin opulenta si trufie. De aceea trebuie multa ... cumpatare! Sa fie cumpatat!

8. Romanasul trebuie sa iubeasca munca cinstita. Sa incerce sa faca avere cinstit si corect. Suntem renumiti in Europa ca cei mai hoti si perversi comunitari din cauza maselor mari de romanasi dornici de imbogatire care au comis fapte reprobabile in societatile civilizate din vest. Sa fie cinstit!

9. Romanasul trebuie sa fie corect cu cei din jurul sau, sa nu incerce sa le creeze prejudicii materiale si morale prin marturii mincinoase. Sa nu vorbeasca de rau pe cunoscutii sai. Sa nu vorbeasca lucruri inchipuite de el despre altii daca nu stie ceva concret. Trebuie chiar sa fie un aparator al dreptatii si al adevarului. Sa nu fie barfitor!

10. Romanasul nu trebuie sa doreasca lucrurile celor pe care ii cunoaste, nici chiar mental nu trebuie sa si le doreasca. Aceasta stare de dorinta neimplinita duce la frustrari, la ura si chiar la fapte reprobabile de insusire pe nedrept ale unor bunuri, functii, titluri sau merite pe care el nu le poate avea pe cai cinstite. Sa nu fie invidios!

Ce credeti, e posibil ca romanasul sa faca aceste lucruri?

Poate ma credeti nebun sau un moralist ce doreste sa impresioneze cu aceste randuri. Nu doresc acest lucru.
Vreau doar sa arat ca lumea romanasului simplu e foarte pierduta. E lumea mea! Sunt eu, romanasul bulversat si ametit care mi-as dori sa ma schimb si imi este foarte greu in aceasta societate anormala in care traiesc.

Sa stiti insa ca cele de mai sus nu sunt scrise de mine. Ele au fost scrise foarte de mult pe piatra chiar de Dumnezeu cu degetul sau.

Va amintiti aceste randuri?

1.Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!
2. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! (vezi banul)
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.
4. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine,
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.
6. Să nu ucizi!
7. Să nu fii desfrânat!
8. Să nu furi!
9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!
10. Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!

Celor care citesc aceste randuri le cer ajutorul sa ma sprijine sa respect regulile amintite actionand impreuna cu mine la infaptuirea lor.
Sa incercam prieteni!
Poate reusim sa devenim Oameni si fiii placuti lui Dumnezeu!
Face ce poate fiecare pentru el!

Va iubesc si ma iertati!
Romanasul simplu.

Sarbatorile Pascale, prilej de alinare a sufletelor.

Pentru o persoana spirituala, care se ghideaza in viata dupa principii morale izvorite din crestinism, Sarbatorile Pascale reprezinta un prilej de impacare cu sine insusi si cu Dumnezeu. Odata cu venirea primaverii, aceste sarbatori sfinte ne dau speranta si incredere in ajutorul divin.

Intram in Saptamana Patimilor cand sarbatorim si omagiem sacrificiul suprem facut de Dumnezeu Omul, Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu.... iubitul nostru Hristos Iisus.

Pentru oamenii fara traire spirituala, pentru ateii care nu au constiinta de sine, si care nu realizeaza ca in aceasta viata suntem suflete incatusate in materie, aceste sarbatori au o valoare doar de cutuma, de traditie, dand importanta doar aspectelor exterioare ce tin de manifastare si de traditia culinara. Nu constientizeaza importanta spirituala, nu realizeaza ce bulversare este in aceste zile in lumea nevazuta in care traim concomitent cu lumea materiala, cu sufletul ca dualitate, dar nu o putem percepe cu simturile trupului cuantic.

Acum fortele raului sunt ofensate, sunt bulversate, li se amintesc de sfarsitul ce va sa fie, prin toate omagiile, slujbele si manifestarile crestine ce au loc in Saptamana Patimilor. Prin fiecare gest crestin, fiecare slujba speciala sau manifestare traditionala (oua rosii, sacrificarea mielului Pascal, procesiuni, etc.), puterile iadului se ofenseaza, se tulbura, se ingrijoreaza de sfarsitul nimicitor ce va sa fie, amintindu-si de marea infrangere pe care au suferit-o cand din trupul lui Iisus Hristos pe cruce a iesit in acest iad contemporan insusi Fiul Lui Dumnezeu, prin taina dumnezeiasca nascut ca om in trup de muritor.

Ce lumina mare s-a facut in iad in acel moment cand Iisus a spus pe cruce: "Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?", dandu-si sufletul.

In acel moment portile iadului, ale intunericului, ale nedragostei, ale lipsei de Dumnezeu s-au spart, facandu-se lumina mare si fugind de la fata lui Hristos intunecatele fapturi ale ingerilor cazuti ce au stapanirea acestei lumi vremelnice. Din acel moment langa Fiul Omului au venit toti cei care l-au iubit sincer pe Dumnezeu in Vechiul Legamant, incepand cu Adam si Eva, protoparintii nostrii, toti proorocii, si toti cei care au avut viata sfanta si au putut suporta lumina si dragostea dumnezeiasca a lui Hristos. Toti cei salvati atunci din iadul suferintei au fost inaltati la cerurile sfinte in Rai impreuna cu Hristos Iisus, lasand deschisa calea si spre ceilalti care au murit, de atunci pana azi si pana la sfarsitul acestei lumi. Pana la invierea de a treia zi, in Duminica Invierii, au avut loc aceste lucruri nesesizabile si nevazute, de taina, pentru cei din lumea incatusata in timp si materie, din lumea fizica. De fapt, in lumea fizica au avut loc fenomene neobisnuite, care au dat de gandit ucigasilor Lui ca acel om care a murit pe cruce nu era un om oarecare. In sfintele evanghelii se spune ca a avut loc un cutremur mare, ca in templul lui Solomon catapeteasma care era din piatra s-a sfasiat, s-a crapat in doua. Au inviat morti si au avut loc vindecari miraculoase care au inspaimantat pe oamenii din Ierusalim.

Deci, asa se explica pe scurt, taina Invierii Domnului si scopul Nasterii, vietii si mortii pe cruce a lui Iisus. Numai Fiul lui Dumnezeu avea aceasta competenta divina sa produca aceste modificari in mersul lucrurilor, de la blestemul lui Adam din Eden si pana la Inviere. Niciun om, cat de cuvios si sfant ar fi trait pe acest pamant plin de ispite, razboaie, necazuri, boli si durere, nu ar fi avut capacitatea si posibilitatea sa patrunda dupa moarte in intunericul iadului, sa il lumineze cu lumina sfanta si sa deschida definitiv calea spre Rai, dand posibilitatea in continuare celor care traiesc o viata cuvioasa sa mearga la Creatorul lor cu sufletul.

Portile iadului au fost deschise definitiv si din acel moment oamenii nu mai sunt sortiti iadului chiar daca au avut viata cuvioasa.

Aceasta e marea Taina a Invierii!

Asa trebuie inteleasa aceasta mare fapta a lui Iisus Hristos, care ne-a salvat de sentinta la iad dupa moarte, data de Dumnezeu Tatal lui Adam si consoartei sale Eva, cand au incalcat porunca dragostei in Eden.

Iisus Hristos, Salvatorul nostru de la iad, Mantuitorul nostru si Dumnezeul nostru, ca persoana a Sfintei Treimi.

Aceasta e semnificatia Sarbatorilor Pascale.

De aceea in aceste zile trebuie sa facem fapte placute lui Dumnezeu, sa ne para rau de toate rautatile facute, sa ne caim de pacate, sa le marturisim celor care sunt competenti sa le dezlege, adica duhovnicilor.

Fratii mei, cei ce cititi aceste randuri, va chem la o viata demna, plina de fapte bune, fara intentii si ganduri rele, plina de compasiune si intelegere. Sa fim mai buni si mai ingaduitori cu cei care gresesc fata de noi. Sa fim mai civilizati, mai amabili, mai sensibili la durerile si necazurile celor de langa noi, sa fim mai cu luare aminte la glasul Domnului Iisus Hristos care ne cheama in permanenta pe drumul deschis de El de la Inviere si de la ridicarea la cer in ziua Inaltarii, dupa cele 40 de zile de la Inviere.

Numai asa, acest neam al nostru poate deveni mai bun, mai responsabil, mai respectat de celelalte neamuri.
Sa incepem sa fim mai buni fiecare dintre noi chiar din acest moment.
Si asemeni talharului de pe cruce care l-a recunoscut pe Iisus ca Dumnezeu si Mantuitor strig si eu: Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul si ia-ma in Imparatia ta!
Va rog sa ma iertati daca am gresit sau am ofensat pe cineva prin aceste randuri!
Cu dragoste, acelasi Marius Gheorghe.

Lasitate sau Frica de Partid? Partidul e in toate!

Astazi am trait un sentiment ciudat si totodata presarat cu frica.
Ce anume m-a determinat sa am asemenea trairi? O priveliste iesita din normalitate. Pe platoul Dacia din orasul meu, Buzau, se afla o multime de aproape 1000 de oameni cu pancarte de gat si bannere pe care se distingeau cateva buchii mazgalite cu vopsea. Am inteles repede ca acei oameni erau ... profesori.
Profesori?!?
Da! Profesorii copiilor nostrii!
Nu am mai simtit asa ceva din anii '90 cand vedeam la televizor manifestatii si oameni sandwish cu pancarde pe care scriau nemultumirile lor.
Am recunoscut repede cativa profesori si invatatori de la scoala unde invata fii mei, si subit m-a cuprins un sentiment ciudat de mila amestecata cu frica.
Nu este posibil! ... am gandit in sinea mea. Daca au iesit in strada oamenii cei mai pregatiti din comunitatea mea, intelectualitatea, este grav. Profesorii si dascalii copiilor nostrii, cei care ne formeaza intelectual si profesional urmasii nostrii.
Ce se va alege oare de neamul acesta al nostru?
Din discutiile unor cetateni ce comentau pe margine mancand seminte si privind cu nepasare la acea masa de oameni am inteles ca profesorii nu si-au primit salariile si ca sunt nemultumiti de modul cum sunt tratati de catre guvernanti.
M-am intrebat atunci.... oare de ce s-a ajuns aici?
De asemenea am aflat ca de fapt nu sunt reprezentantii tuturor scolilor. Unii nu vor sa demonstreze pentru a-si cere drepturile pentru ca au primit salariile intregi. Deci, unii au primit iar altii nu. Hm, se foloseste dezbinarea!... mi-am zis in minte.
Conducerea inspectoratului scolar a trimis directorilor de scoli directive de a lua masuri pana la desfacerea contractului de munca celor ce se vor alia sindicatului liber al profesorilor.
Astfel, anumiti directori, si ei profesori la randul lor, unii dintre ei numiti politic, au "lamurit" cadrele didactice din scolile lor sa nu se amestece, iar acestea "au inteles" imediat ca nu trebuie sa se alature confratilor lor.
Atunci am avut primul instinct sa-i condamn de lasitate pe cei care nu doresc sa fie alaturi de confratii lor. Insa... mi-am revenit repede.
Nu e posibil ca un om integru cu o anumita pregatire sa fie las.
Oare ce este atunci?
De ce se abtin acele scoli sa fie solidare cu cei care nu mai suporta batjocura celor pe care i-au educat si i-au format in scoli?
Raspunsul l-am gasit cand am observat cordoanele de jandarmi pregatite pe margini, oameni ai Politiei si SRI imbracati civil care stateau cu castile in urechi si cu telefoanele pornite raportand sefilor cursul evenimentelor. De fapt, pana la urma urmei isi fac datoria.
Iar frica de a ramane somer pe aceste vremuri e una din cealalta cauza a "lasitatii" lor.
Deci nu e lasitate!
Dar ce este?
E frica de ziua de maine, frica de a-ti spune parerea, frica de a-ti cere drepturile, frica de a vorbi liber, frica de a te opune celor care ne conduc, frica de a avea o alta parere, frica de a spune deschis ca nu mai poti sa suporti batjocura si umilinta. FRICA DE PARTID!
Ce este mai umilitor pentru un neam sa iti batjocoresti dascalii si profesorii care iti educa fii?
Partidul e in toate! El spune ce este bine si ce este rau! Partidul este etalonul dreptatii si trebuie sa ne aliniem la regulile impuse de el. Apoi mi-am adus aminte de secretarul meu de partid care ne certa in sedinte prin anii '80 pentru ca nu am conspectat cuvantarile tovarasului! Si mi-a venit subit sa ... vomit!
Am fugit repede de la fata locului indepartandu-ma de acel loc sa nu fiu vazut cumva de baietii cu ochii albastrii din zona si sa ma treaca din greseala pe vre-o lista.
Uf! Bine ca am scapat!